Minte nemuritoare. Stiinta si continuitatea constiintei dincolo de creier

 Trebuie sa ne punem trei intrebari fundamentale, si le vom formula pe rand. Prima intrebare: exista constiinta in absenta unui creier viu? Se pare ca uneori putem trai experienta a „ceva", chiar sa comunicam cu aceasta, si ceea ce pare sa fie constiinta unei persoane care nu se mai afla in viata. Vom analiza in partea intai a cartii dovezile solide care vin in sprijinul acestei ipoteze.
    A doua intrebare: presupunand ca putem experimenta existenta unui „ceva" ce pare a fi o constiinta neincarnata, ce implica acest lucru pentru intelegerea noastra asupra lumii
si a existentei umane in lume? Cine si ce suntem, daca constiinta noastra supravietuieste mortii trupului? Ce lume este aceea in care constiinta exista dincolo de creier si de corp? La aceste intrebari vom raspunde in partea a doua.
    A treia intrebare: ce explicatii am putea gasi pentru posibila existenta a constiintei dincolo de creier si de trup sau pentru contactul si comunicarea cu o astfel de constiinta, cum putem corobora aceste dovezi cu ultimele descoperiri stiintifice? Vom analiza aceasta intrebare in partea a treia.
    Ne-am propus poate lucruri ambitioase, dar ele nu sunt dincolo de puterea de intelegere a stiintei. Stim ca exista experiente constiente care se produc in lipsa temporara a activitatii creierului: asa numitele EMC - experiente ale mortii clinice. Putem trage de aici concluzia ca experienta constiintei poate exista in cazul unei absente permanente a functiilor creierului - dupa moartea individului? Trebuie sa punem si aceasta intrebare, caci este importanta, plina de intelesuri si este sprijinita de dovezi empirice, bazate pe observatii relevante.

  In timp ce Maria incerca sa inteleaga ce se intampla cu ea, si-a dat seama ca putea sa se deplaseze cum dorea si se putea uita in jurul ei. Obiectul misterios care ii atrasese atentia se afla pe marginea unei ferestre, la etajul trei, de cealalta parte a spitalului. A realizat ca se putea misca prin puterea vointei si s-a proiectat prin spatiu langa obiectul respectiv. Spre surpriza ei, a constatat ca obiectul misterios era un pantof sport barbatesc, stang, de culoare albastru inchis, carpit deasupra degetului mic, cu un siret prins sub calcai. Aceasta a fost imaginea cu care a ramas, caci o clipa mai tarziu s-a trezit din nou in corpul ei, echipa medicala reusind in acel moment sa o resusciteze.
    Kimberly a fost fascinata de relatarea Mariei si a fost de acord sa verifice daca ea a vazut ceva real sau totul s-a petrecut in imaginatia ei. A iesit afara din spital, dar nu putea vedea nimic de la nivelul solului. A reintrat in cladire si a inceput sa verifice fiecare camera de la etajul superior salonului unde fusese resuscitata Maria. Nu a vazut nimic, chiar daca si-a lipit capul de geamul ferestrelor. Dar, spre marea ei surpriza, a gasit in cele din urma pantoful. Era la fereastra unei camere din aripa de nord, la al treilea etaj, dar din locul unde se afla nu se putea vedea nici varful carpit si nici siretul prins sub calcai. Kimberley Clark a reusit mai tarziu sa ia pantoful de pe pervazul ferestrei si a confirmat faptul ca acesta era exact asa cum il descrisese Maria. Desigur, dovada ca siretul era sub calcai a fost pierduta de indata ce pantoful a fost luat de pe pervaz.
    Un alt caz a fost raportat in august 1991; de aceasta data, toate circumstantele experientei au fost atent observate de o echipa de medici, iar starea psihologica extrema care a facilitat experienta a fost produsa intentionat chiar de catre acestia.
    Celebra cantareata Pam Reynolds a suferit la varsta de treizeci si cinci de ani un anevrism cerebral arterial. O artera mare de la baza creierului s-a blocat si a inceput sa se umfle ca un balon plin de sange.
Era in primejdie sa se sparga, ceea ce ar fi dus la moartea ei imediata. Trebuia sa se intervina imediat. Din pacate, locul unde era situat anevrismul facea interventia foarte problematica.
     Pentru a se putea elimina blocajul pe cale chirurgicala, era necesar ca mai intai sa fie oprita alimentarea cu sange a arterei. Abia apoi echipa de chirurgi ar fi putut deschide cutia craniana, elimina blocajul si repara artera si zonele afectate din jur. Ar fi fost necesar minim o ora pentru acest proces. Insa este bine cunoscut faptul ca oprirea alimentarii cu sange a creierului, chiar si cateva minute, poate avea consecinte fatale. Doctorii au recurs la o tehnica moderna, care poarta denumirea de „standby". Procesul „standby" incepe prin administrarea unui anestezic general pacientului, apoi corpul acestuia este racit treptat, pana cand ajunge intr-o stare de „moarte suspendata". Inima este oprita, sangele se scurge din creier; toate functiile creierului se opresc total. Aparatele care masoara starea pacientului arata doar o linie neintrerupta — encefalograma nu arata niciun fel de activitate neuronala. Creierul pacientului este practic mort.
     Operatia la care a fost supusa Pam Reynolds a fost un succes, iar aceasta a trait inca nouasprezece ani. Insa in timpul perioadei de „activitate cerebrala zero", aceasta a trait o experienta deosebita. Dupa ce si-a revenit din operatie, ea a descris tot ce s-a intamplat in sala de operatie, inclusiv muzica pe care au ascultat-o doctorii (Hotel California, de Eagles). A descris o serie de conversatii care au avut loc atunci. Ea a povestit ca a fost martora la deschiderea craniului ei de undeva de deasupra, descriind detaliat aparatul „Midas Rex" folosit de medici si zgomotul foarte distinctiv produs de acesta. Cu toate acestea, urechile ei fusesera acoperite cu doua casti speciale care impiedicau orice fel de zgomot exterior. Acestea difuzau o serie de zgomote si aveau rolul de a confirma ca pacienta nu avea nici un fel de activitate cerebrala. In plus, ea se afla sub influenta unui anestezic general si era in intregime inconstienta.
     La nouazeci de minute de la inceperea operatiei, in timp ce privea cum i se deschide craniul, Pam si-a privit corpul din exterior si a simtit cum este trasa intr-un tunel de lumina. La capatul acestuia si-a vazut bunica si alte rude decedate. Apoi, un unchi i-a spus ca trebuie sa se...

data aparitiei: martie 2019
traducator: Dorian Botezatu
numar pagini: 182
format: 13x20

OPINIA CITITORILOR