Monocromie si policromie in proiectarea politicilor contabile ale intreprinderilor

Nu stiu daca autorul este adeptul si admiratorul impresionismului in pictura, totusi titlul lucrarii ne sugereaza ca unele dintre elementele ei de continut se pot gasi intr-o formula vecina cu „beaux-arts“. Ce poate sa fie aceasta dilema? Un al saselea simt, pe care, in mod normal, universitarii ar trebui sa-l posede, imi spune ca, in spatele formulei-controversa a titlului se ascunde o amenintare, un avertisment, privind evolutia contemporana a contabilitatii. Pe fondul unor transformari in economia mondiala, concentrate in jurul globalizarii pietelor financiare, policromia, in plan contabil, reprezinta anii frumosi ai diversitatii culturale, in sfera informarii financiare. Hofstede definea cultura nationala, inclusiv pe cea contabila, ca un fel de medie a credintelor si valorilor, in jurul careia se situeaza membrii sai.

      La randul lui, Gray, definind valorile contabile, a procedat la clasificarea sistemelor contabile, prin analiza relatiilor propuse de astfel de valori. In timpuri mai recente, coagularile clasificarilor sistemelor contabile au fost consecinta unor demersuri stiintifice pertinente. O clasificare riguroasa are la baza o teorie a clasificarii, numita taxonomie. Tentativele taxonomice, in domeniul contabilitatii internationale comparate au relevat abordari demne de toata admiratia. Miza principala a acestor clasificari a fost formularea unor modele de dezvoltare, de evolutie contabila. Dar perioada „la belle époque“ a trecut. Mai intai fenomenele de armonizare, continuate de cele de convergenta, aduna nori cenusii, intr-un domeniu care se credea un cer de un albastru imaculat. La modul general, vorbim despre convergenta standardelor contabile nationale cu cele internationale. Si, mai presus decat toate, convergenta celor doua referentiale contabile international recunoscute: cel international si cel american. Nu in aria unei „linii verzi“, asa cum s-ar putea crede, adica intr-o zona a reciprocitatii, ci – cum se putea altfel? – intr-un climat de evolutie a standardelor internationale, fie ele IAS revizuite, fie IFRS, dupa „chipul si asemanarea“ standardelor americane. La raison du plus fort… Cu simturi contabile atrofiate (a se intelege uniformizate), vorbim atunci de monocromie. Si intelegem, cum nu se poate mai bine, mesajul-avertisment al acestui tanar cugetator al catedrei noastre. Totul ar putea fi o exagerare, daca fenomenele de convergenta ar cuprinde numai multinationalele, marile grupuri si marile companii. Dar IASB isi ascute coltii. La orizont, se prefigureaza standarde internationale si pentru intreprinderile mici si mijlocii. Adica, in zona pe care o credeam altadata zona virgina, aparata de orice intruziune culturala. Amagire sau naivitate. Poate ambele. Intr-o atmosfera orwelliana, ne trezim si speram ca am avut un vis urat. Dar avertismentul lui Stefan ne aduce la realitate.

Profesor universitar dr. Niculae Feleaga

Coordonatorul stiintific al colectiei

„Biblioteca de contabilitate“

An aparitie 2006
Nr. de pagini 392
Format 17x24

OPINIA CITITORILOR