Muntele ascuns - Legendele sacre ale dacilor liberi

Muntele ascuns - Legendele sacre ale dacilor liberi - Felix Crainicu, Cristi Ioniţă. Muntele ascuns.

Acum, legendele văd lumina tiparului ca un omagiu adus acestor mândri strămoşi ai noştri. Istoria ne spune mai multe despre viaţa de zi cu zi a dacilor decât despre sufletul lor, şi în această direcţie vrea să lucreze cartea de faţă.
Ştim că zeul lor suprem era Zamolxis, a cărui locuinţă şi sanctuar deopotrivă era o peşteră din inima muntelui Kogaion, în apropierea unui râu cu apă limpede. Dacii aveau altare şi locuri sacre în mulţi munţi de pe teritoriul României, însă, cel mai probabil, Kogaionul este identificat cu Platoul Bucegilor. Avem aici Peştera Ialomiţei, pe lângă care trece râul cu acelaşi nume, avem Sfinxul, care fascinează chiar şi pe cei care nu sunt familiarizaţi cu legendele, şi avem vârful Omu, adevărată Coloană a Cerului şi focar de energie spirituală, după cum spun persoanele cu percepţii extrasenzoriale.
Istoricul Strabon precum si alţi autori antici menţionează muntele Kogaion ca fiind muntele sacru al Dacilor, unde Marele Preot Dac îşi avea reşedinţa. Casta preoţilor era foarte respectată în rândul poporului, având o mare influenţă nu numai în viaţa spirituală şi socială, dar chiar şi în viaţa politică a Dacilor. KOG-A-ION însemna "Capul Magnificului", fiind şi denumirea Bucegilor, unde se află marele cap sculptat cunoscut sub numele de "Sfinxul Românesc".
Singura inscripţie getică unde apare numele Kogaion este un text orfic în versuri, de pe o cărămidă descoperită la Romula (Reşca, Dobrosloveni, jud. Olt): "Mare e Zeul, întotdeauna şi pretutindeni! Aşa să spună vitejii când privesc spre Kogaionl Ucenicii să cânte: sfânt este Domnul Nopţii!".
Graţie caracterului ei ezoteric, religia geto-dacilor nu era cunoscută profund decât de preoţi şi câţiva iniţiaţi. Neavând acces la misterele zamolxiene, scriitorii greci şi romani nu ne-au lăsat prea multe date în această privinţă. Strabon scria totuşi despre preoţii sau "profeţii" pelasgi (traci) că aceştia erau oameni atotştiutori, pricepuţi la interpretarea viselor şi a oracolelor, a semnelor Divine şi că locuiau în sălaşuri subterane (katagoian sau kagoian). Credinţa dacilor se baza pe ideea nemuririi sufletului.
Preoţii geto-dacilor erau cunoscuţi sub numele de ktistai (asceţi) sau kapnobatai (cei care merg pe nori). După dispariţia lui Zamolxis, Marii Preoţi obişnuiau să se retragă pe muntele Kogaion pentru a consulta oracolele sau, de ce nu, pentru a primi instrucţiuni de la spiritul zeului.
Având un rol atât de important în viaţa dacilor de rând, fiind în acelaşi timp respectaţi şi temuţi, aceşti preoţi iniţiaţi au reuşit să impună anumite principii morale derivate din cele spirituale. Astfel se face că strămoşii noştri au fost numiţi "cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci".
Toate acestea nu trebuie privite doar ca istorie demult apusă, pentru că spiritul geto-dacilor trăieşte încă în noi...Trebuie doar să îl trezim şi să îl lăsăm să ne lumineze calea către un viitor mai bun. Există profeţii care spun că Epoca întunecată a omenirii (Kali-Yuga) se apropie de sfârşit, fiind urmată de o perioadă de trezire spirituală. Se spune şi că România are un rol important în această trecere, fiind identificată de mulţi cu Noul Ierusalim despre care vorbeşte Biblia. Aceste legende se vor un ajutor întru aducere aminte...

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review