NAZDRAVANIILE LUI NASTRATIN HOGEA

Bogatul, vesel privindu-l cand il mangaia mereu,

    Intreba: - Dar ori iti place cum e magarusul meu?

    - De minune! el raspunse, este vrednic d-al iubi

    Si alt nici un cusur n-are decat nu poate vorbi.

    - Ce fel? bogatul ii zise, poate vorbi un magar?

    - Cum nu! Hogea ii raspunse, numai sa mi-l dai scolar,

    Si intr-un an ti-l fac ritor, ori in ce limba vei vrea.

    - Ba nu voi, bogatul zise, sa-l procopsesti asa prea.

    E destul ca sa vorbeasca limba care o stiu eu:

    Si vreo patru limbi straine, ca sa-l fac talmaciul meu.

    - Asadar, ii zise Hogea, trebuie sa ne tocmim,

    Insa sa mi-l dai acasa, ca-n alt chip nu ne-nvoim.

    - Bine, ii zise bogatul; cum stii tu, asa sa faci,

    Numai despre plata spune-mi cu cati galbeni te impaci?

    - Sa-mi dai, Nastratin ii zise, o suta de-mparatesti,

    Raspunzandu-mi inainte jumatate din acesti;

    Iar jumatatea cealalta sa mi-o dai la sase luni,

    Cand si examen voi face, intre cati vrei sa aduni;

    Ca sa vaza fiecare ca nu dai bani-n zadar,
    Ci pentru o-nvatatura auzita asa rar.


Nr. de pagini: 128
Anul aparitiei: 2002