Nicolae P. Mavrogheni. O pozna a firii

«„Halucinatul“ Nicolae Mavrogheni. O istorie cu pirati si alte intimplari nemaivazute in prag de secol XIX»
Intr-un peisaj al dezolarii pitoresti, al trindaviei metafizice si al voluptatilor intristate, un personaj cu totul aparte avea sa se iveasca in Bucurestii lui 1786 si sa se converteasca treptat in erou legendar, labirinticul si dionisiacul Mavrogheni (mavros, in greaca, inseamna negru), sosit din cel mai apolinic tinut cu putinta, insula Paros, cea din marmura alba, una dintre Ciclade. De aici, Mavrogheni, fiu de pescar, avea sa-si porneasca aventurosul sau destin de pirat al Mediteranei, priceput fiind in ale armelor si pradaciunilor de tot felul. […]
Mavrogheni suie pe tron si se vede dusmanit din doua parti, atit de români, cit si de fanariotii carora nu le venea sa creada ca Valahia va incapea pe miinile acestei« pozne a firii». Despre intelepciunea si bunele intentii ale noului domn vorbeste pitarul Hristache si stau marturie faptele ciudatului grec, dar presimtirea ce-o au boierii la intronare, ca Mavrogheni e ictroma si zevzec, avea sa se adevereasca cu virf si-ndesat. […]
Textul despre Nicolae Mavrogheni si lady Craven constituie inca o mostra a imbinarii de talent literar si informatie utila, marca a istoricului Ionnescu-Gion– atit de controversata sosire a englezoaicei la Bucuresti, pe cit de scurta (24 de ore), pe atit de bulversanta, reprezinta o veritabila scena de epoca. Extravaganta englezoaica avea 35 de ani, divortase de sotul care o neglija, lordul Craven, si tocmai facuse, la 1785, o calatorie prin Franta, Germania, Italia si Rusia. Frumoasa si cultivata, lady Craven lasa in urma ei o carte de memorii, cu pretioase informatii legate de curtile europene. Invitata la palat, englezoaica nu este citusi de putin impresionata de pompa fanariota, ba chiar, la auzul geamparalelor organizate de Mavrogheni in cinstea ei, izbucneste intr-un ris profund neprotocolar, dar ramine totusi impresionata de ritualul european al servirii mesei care, dupa cum se astepta ea, ar fi putut fi inlocuit de cel turcesc. […]
Deopotriva un portret picant, dar totodata verosimil, al uneia dintre cele mai spectaculoase figuri istorice din Valahia, dar si document de moravuri al unei epoci, cartea are meritul de a face cunoscute cititorilor texte mai greu accesibile ale istoricului Ionnescu-Gion.

Andreea Rasuceanu
Observator cultural, nr. 187 (445), 16-22 octombrie 2008, p. 10

« Cu Basescu si Mavrogheni, inapoi in istorie»

[…] Recenta aparitie a cartii Nicolae P. Mavrogheni« O pozna a firii», in colectia« Figuri&clipe» este, cel putin pentru cei care se incapatineaza (pe bani sau nu) sa vada in dl. Traian Basescu altceva decit ce este el, un adevarat« dus rece».« Alaturarea textelor dintr-un volum aparut in 1893 si din Revista Noua are ca scop […] descoperirea unor pagini de istorie» intregind portretul unui domnitor cam tot atit de« jucator» ca si d-l Basescu. Asemanarea dintre cei doi este izbitoare, fapt care, cu siguranta va crea in mintea multor cititori acea« saminta» necesara pornirii unei judecati de valoare– exercitiu intilnit din ce in ce mai rar in general, dar specific oricarui individ obisnuit sa-si foloseasca propriul creier. […]
Atit« mavroghenestile fapte», cit si cele ale dlui presedinte sint parca faurite in aceleasi ateliere ale unui spirit chinuit de o violenta primara, de capatuirea lui si a familiei, de raminerea la putere si in istorie cu orice pret. Mavrogheni dorea, si el,« schimbarea clasei politice» surghiunind boierii vechi si« corupti», confiscindu-le averile si« confectionind altii : boierii mavroghenesti, probabil cu totii cinstiti, asemeni PD-L-istilor de azi. Si Mavrogheni dorea sa i se recunoasca cit mai mult faptul ca este credincios« marelui Licurici de atunci,„Portii otomane“»,« jignind in mod simtitor atit linia de bataie dinspre Transilvania, a austriecilor, cit si pe cea din Moldova, a austro-rusilor», ba mai mult, a inceput, din acelasi motiv, un razboi inutil, fara nici o sansa si prostesc, cu Rusia. Daca mai punem la socoteala ca nici Mavrogheni nu stia nici o limba straina, decit« limba porturilor», si a declarat cu propria gura ca« ... daca Dumnezeu avea vreun gind cu aceasta tara, atunci nu ma trimetea pe mine Domn...», zicere care poate fi, intr-un anume registru, asemanata cu nu mai putin« celebra» zicere basesciana cainatoare a faptului ca nefericirea României ar consta in aceea ca Presedintia tarii se joaca intre el, Traian Basescu si Adrian Nastase, doi fosti (?) comunisti, avem toate motivele sa citim fascinanta poveste a domnitorului Mavrogheni. Ca apoi, dupa o voluntara si nerautacioasa comparatie cu marele Traian, sa re-analizam, mai bine« pregatiti», zilele de azi, pe care gresit le consideram departe de cele de alaltaieri...

Octavian Hoandra
Ziua, 18 august, 2008, p. 15

« Fanariotii si Marele Licurici– de ieri si de azi»

[…] Calul clucer si boul ministru
[Lucrarea] Nicolae P. Mavrogheni de G.I. Ionnescu-Gion a fost tiparita pentru prima data in 1891. Este consacrata unui obscur domnitor fanariot, conducator al Tarii Românesti intre 1786 si 1790, cind, in buna si sanatoasa traditie turceasca, este decapitat in urma unor intrigi ale Sultanei Mama. Intre cele doua date istorice se intinde domnia celui care a ramas in istorie prin eticheta« lipita» de Ienachita Vacarescu–« o pozna a firii». Pe atunci domnitorul nu putea fi amendat pentru condus in stare de ebrietate– chiar daca vehiculul folosit era o caleasca aurita, trasa de patru cerbi cu coarnele suflate cu aur–, dar nu ar fi sanctionat nici in zilele noastre ! Cartea nareaza si alte episoade la fel de« colorate», cum ar fi cel in care Mavrogheni si-a facut calul clucer, imbracindu-l in caftanul specific functiei. Gurile rele ar spune ca nu e nimic de mirare– citi boi nu sint facuti ministri in zilele noastre ! […]

Horatiu Damian
Foaia transilvana, 19 august 2008

Format:13 x 18,5 cm
Nr.pagini: 148

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review