Orasul Somnambulilor

M-am trezit ca sa va povestesc, in perioada parasomniei totale care a durat sapte ani am visat de mii de ori ca voi scrie aceste pagini. Locuiesc intr-o casa eleganta din plastic realizata prin tehnologia de printare 3 D si m-am trezit absolut intamplator, in timp ce ascultam pe YouTube la laptopul meu Lenovo melodia romaneasca „Ciocarlia”, interpretata de cunoscutul violonist Grigoras Dinicu. In jur totul avea stralucirea aurorala a unei nasteri, nu eram sigura daca inca mai visam ori traiam in sfarsit in lumea reala, nu recunosteam nimic, nu stiam unde ma aflu, cum ma cheama, ce viata am avut inaintea perioadei de somnambulism, si mai ales de ce sunt singura. Atat de singura-un ecran uitat intr-un colt al realitatii, pe care imagini fugare se incruciseaza unele cu altele fara sa-mi atinga inima. Resimteam ca o cascada prabusita in adancul fiintei fiecare fanta de lumina, briza de aer proaspat in gradina cu flori de toamna, ciripit de pasari multicolore, parfum de fiinte indepartate, nor visiniu alunecand pe portativele cerului, litera neagra pulsand pe pagina alba. Visul lin si romantic, care ma facea sa ma deplasez in mod inconstient ca o felina la panda, era inlocuit acum cu o tornada de vise in starea de trezie. (fragment)

OPINIA CITITORILOR