Pastoratia Bisericii in vreme de criza (Constantin Necula)

Intrebarea cea mai des auzita, mai ales dinspre tinerii mei colegi, in vremurile acestea dificile, a fost:“Ce sa facem?”. M-am gandit mult la intrebare si de fiecare data mi-am adus aminte de cuvintele Mantuitorului:“Fara de Mine nu puteti face nimic!”. Si cred, cu fermitate, ca de aici trebuie sa pornim. Resuscitand in noi insine, ca preoti, credinta in Dumnezeu. Nelasandu-ne amagiti de facilitati duhovnicesti pe care lenea generalizata ni le-a pus la dispozitie. Sa nu credm ca, daca ascultam o rugaciune la radio sau de pe vreun CD, suntem scutiti la a o mai rosti noi insine. Ca vesmintele bogate pot inlocui rugaciunea bogata ori ca finalizarea pictarii unui locas e mai presus decat curatirea morala a celor care-l vor ocupa. Pentru ca nu cumva grija de cumpararea unui candelabru frumos pentru biserica sa fie mai mare decat aceea de a ramane“lumina lumii si sarea pamantului”.

Prima lupta, si foarte grea, pe care trebuie sa o duca preotul cu sine este deprecierea respectului de sine si a celui general. Multi se plang, si asa este, ca multe din comunitatile noastre nu-si mai respecta preotii, jignesc Biserica, o asaza intre multe ONG-uri, cerand preotului sa fie mai mult un functionar, decat flacara vie. Fie si acestea datele problemei, ce ne opreste sa fim niste functionari corecti, care sa dovedeasca mai apoi aprindere in Focul cel Viu al Duhului Sfant? Adevarul este ca atunci cand nu-i de treaba, preotul nu-i nici functionar si nici fiu al Duhului Sfant. Cand il naravesc pacatele si mediocritatile, nu-i decat sminteala si motiv de apostazie pentru cei din jur. De aici, din educarea de sine, trebuie sa incepem reconstructia pastoratiei in actuala situatie de criza. Din a refuza, de dragul lui Hristos, compromisul cu lumea nesimtirii din jur, alunecarea in nesimtire mercantila, indiferent care ar fi motivatia pe care o aducem. Din respectarea saraciei celuilalt, ca pe cel mai de pret dintre odoarele Bisericii. A sluji corect, a fi uman si apropiat de oamenii raniti de pacat, de boala, de moarte este motivul dintai pentru care am acceptat haina preotiei. De aceea, nu avem voie sa speculam pe seama acestor suferinte, pentru a usura proprile noastre suferinte. Mentinerea in limitele bunului simt a atitudinii preotului ramane cheia de bolta a pastoratiei si semnul plenar al prezentei Duhului Sfant.

A te educa pe tine, ca preot, pentru cresterea in vartuti este cerinta permanenta a vietii preotesti. A te aduna in rugaciune, a citi Scriptura, a te pune la punct cu exigentele exegetice ale Parintilor Bisericii si racordarea lor la tensiunea vietii moderne sunt obligatorii unei slujiri luminoase. Refuzati sa mai purtati reverenda ca pe un halat de lucru, lipsindu-va de protectia duhovniceasca pe care ea o acorda. Refuzati sa mai faceti predici mediocre, sforaitoare, furand cu coada ochiului tema Duminicii din calendar. Refuzati grabirea rostirii liturgice si ascunderea textului Liturghiei de cunoasterea poporului prin argumente fals mistice, jignind inteligenta credinciosilor care sunt gata sa va asculte. Nu va lasati induiosati dinaintea pacatelor care marcheaza comunitatea, fiti sinceri in propovaduire, cresteti-va viata in acord cu Hristos. Si, mai ales, slujiti. Cu timp si fara timp, stiind ca Dumnezeu nu lasa neplatita dragostea slujirii. Iar moneda de schimb este mantuirea voastra si a credinciosilor. Cu atentie marita, pentru ca nu cumva venind Duhul Sfant, sa va gaseasca plecati din sluba. Cu sufletul greu, atunci cand vi-i greu, cu el usor, cand vi-i usor, dar niciodataneatenti ori superficiali. Pentru ca voua sa va fie dintai slujba de folos, in reinnoirea Harului Duhului Sfant, in reconfirmarea puterii ce v-a fost data.

 Preotia este un adanc exercitiu de smerenie. Virtute greu de dobandit si, mai greu, de sustinut in fiecare clipa a vietii. Incepeti prin a va lua in serios mantuirea. Prin a deveni voi, mai intai, innoitori de viata. Lasati deoparte planurile facute dupa algoritmii lumii din jur. Cercetati Scripturile si cereti sa fiti cercetati de Duhul Sfant, Mangaietorul. De-acolo va vor veni solutii la dramele pe care voi insiva le suportati. Dar faceti aceasta inainte ca aceste drame sa se transforme in tragedii continue, dureroase. Dati-I lui Dumnezeu toate slabiciunile voastre si El va sti ce sa faca din ele, caci impleteste scari la cer din uzurile noastre pocaite dinaintea Lui. Nu va lasati de Duhovnic, pentru ca ce fel de duhovnicie are acela care pe sine nu se cerceteaza dinaintea duhovnicului? Daca v-a scazut credibilitatea dinaintea comunitatilor este din aceea ca ati crezuti ca-i mai de ret credibilitatea voastra decat a lui Dumnezeu. Hristos nu a ingaduit spatiul Bisericii ca unul al carierismelor ieftine ori al ingamfarilor mediocre. Refuzati sa intrati in troc consumistic cu lumea din jur. Faceti-o cu discretie si tandrete, ca sa vindecati, fara a fi vindicativi.

Si mai ales nu uitati ai Cui fii sunteti. Ai Unui Dumnezeu Rastignit si Inviat! De aceea, nu cereti invieri de parada, fara rastigniri mantuitoare. Caci Imparatia Cerurilor se ia cu asalt. Insa asaltul nu-l conducem noi. Noi suntem ostasi ai lui Hristos si robi lui Dumnezeu.

Fie noua dupa ostasia noastra! Iar cartea aceasta, inca un sprijin pe Cale…

Pr. Constantin NECULA

Nr. de pagini: 176