Portrete istorice ale romanilor

Domni, regi, eroi, carturari, oameni politici, literati
Dan Berindei

« Romanismul aprinde spiritele, peste Carpati»

Aparitia, la Editura Compania, a volumului Portrete istorice ale romanilor. Domni, regi, eroi, carturari, oameni politici, literati, semnat de academicianul Dan Berindei, a declansat o polemica aprinsa in presa culturala centrala, intre vechea si noua garda a istoricilor romani. Disputa in care, dincolo de orgoliile personale, vicepresedintele Academiei Romane si istoricul clujean Ovidiu Pecican au facut un portret a ceea ce inseamna« romanismul»,« nationalismul» si« patriotismul».
In articolul care a deschis polemica, publicat de Ovidiu Pecican in« Observator cultural» in februarie 2009, istoricul clujean acuza« jocurile academicianului octogenar», pe care il considera complice la un demers pe care acum il incrimineaza.« Vituperarea istoricului umple de nedumerire, intrucit, in aproape toata perioada de dupa 1989, domnia sa a ocupat functii inalte in Academia Romana (...). S-ar zice, prin urmare, ca si domnia sa se numara printre cei care, intr-un fel sau altul, au patronat„insolenta impostorilor si incompetenta institutiilor“ despre care a adus vorba», scrie Pecican. In plus, clujeanul ii reproseaza academicianului Dan Berindei ca, in demersul facut« in numele nationalismului», nu spune nimic despre« cruzimile stefaniene impotriva inamicilor sai din Tara Romaneasca, nici despre longevitatea„viziratului“ bratienesc, deloc inocenta».

Amaraciunea lui Berindei
In raspunsul pe care l-a publicat in Revista« Cultura», autorul volumului isi descrie« amaraciunea» pe care i-au adus-o criticile mai tinarului coleg si-l acuza, la rindul sau, ca« si dinsul este unul dintre istoricii care contribuie la aceasta situatie, fara indoiala existenta si care este de plins, mai ales ca n-o constatam la vecini de-ai nostri, cum ar fi ungurii si polonezii, atit de legati de trecutul lor».
Pentru a contracara acuzatiile aduse de Ovidiu Pecican, Berindei spune raspicat:« daca a respinge renuntarea la fiinta si identitatea nationala inseamna a fi nationalist, atunci sint nationalist, in sensul de a fi aparatorul propriei natiuni!».« Fara indoiala ca orice om pe acest pamint a avut si are si parti negative, dar ceea ce intereseaza in primul rind este imaginea de ansamblu», raspunde Dan Berindei acuzatiilor de omisiuni intentionate aduse de istoricul clujean.

Atacuri mai dure
Dar polemica nu se incheie aici. Ovidiu Pecican ii raspunde si el lui Dan Berindei, contestind de aceasta data chiar si realizarile academicianului.« Sa o spun cinstit si pe sleau: sint ani buni de cind, in privinta performantelor de cercetator ale domnului Dan Berindei, eu nu imi fac nici un fel de iluzii», scrie Pecican, care incrimineaza tipul de« romanism» pe care il promoveaza Berindei.« Romanismul acesta a dus la mortile de evrei si de romi din Transnistria, iar mai tirziu, tot el a stat la baza politicii anilor’70-’80 ai secolului trecut, in virtutea careia, vinzarea germanilor si a evreilor de la noi catre statele dispuse sa ii rascumpere era nu doar un act profitabil pecuniar, ci si unul patriotic, intrucit scapa natiunea noastra de alogenii inoportuni», adauga Pecican in« Observator Cultural».
In finalul articolului sau, istoricul clujean acuza Academia Romana ca« saboteaza» constructia europeana pe care o incearca statul roman«printr-un contradiscurs infeudat trecutului totalitarismelor inter- si postbelice, un asemenea demers oportun si chibzuit al politicienilor».

Raspunsuri acide
Nici octogenarul Dan Berindei nu se lasa si raspunde inca o data afirmatiilor lui Ovidiu Pecican, intr-un nou articol publicat in« Revista Cultura».
« Desi, in primul rind, pina acum n-a contribuit la progresul istoriografiei, cum trebuie sa faca orice istoric adevarat, prin munca in arhive si prin publicarea unor izvoare inedite, si in al doilea rind prin vreo lucrare care sa-l afirme, preopinentul, critic si oponent de profesie, declara ca nu si-a facut„nici un fel de iluzii“ privind„performantele“ mele de cercetator!», scrie vicepresedintele Academiei Romane.
« In ceea ce ma priveste, nationalismul, si cu atit mai mult romanismul, nu se confunda nici cu intoleranta si nici cu sovinismul. Pentru mine,« pasoptist intirziat», cum m-a definit cindva Marin Bucur, ele inseamna doar atasament fata de tara care este a mea si fata de natiunea careia ii apartin», explica Berindei, anuntind ca, aici, se termina polemica sa incendiara cu Ovidiu Pecican.

Daniel Iftene
Foaia transilvana, vineri, 8 mai 2009, p. 2

« Dan Berindei, portretist si editor»

 Dan Berindei este un istoric de atitudine. Si anume de o atitudine franca, nedisimulata, de o consecventa morala si stiintifica exemplara. Care nu se sfieste sa mearga impotriva curentului. Cartea intitulata Portrete istorice ale romanilor este concludenta in acest sens si reprezinta afirmarea unei credinte esentiale, si anume aceea ca« modelele sint necesare mai mult ca oricind» si, am adauga noi, in deplina consonanta cu autorul mai ales intr-o societate care este a noastra, unde, de doua decenii, s-a dus o tenace lupta impotriva a tot ce reprezinta model, a tot ce intruchipa valorile autentice ale poporului nostru. Demitizarea a fost una din operatiile cele mai sustinute si din arsenalul luptei n-a lipsit nimic: de la fals, la proces de intentie, la calomnie, la intimidarea celor ce« indrazneau» sa sustina alt punct de vedere. De aceea, intrebarea pe care si-o pune Dan Berindei–« Romanii de azi sa-si fi pierdut increderea in romanitate?»– este pe departe justificata. Optimist, raspunde:« Cu siguranta, nu», ca apoi sa vorbeasca de« asaltul propagandistic» la care se referea si de faptul ca« am fost martorii a douazeci de ani de mistificare, furt organizat si nedreptate». Portretele din carte reprezinta un raspuns dat acestei stari de spirit malefice care urmareste, asa cum s-a procedat si dupa 1944, sa reteze poporului roman radacinile, sa-l lase dezorientat, lipsit de orice busola morala si intelectuala, de orice incredere in permanentele noastre, in locul carora sint asezati idolii momentului, adusi in prim plan de forta imprejurarilor sau chiar de imprejurarile fortei. Portretele din lumea atit de diversa, asa cum am aratat, sint conturate de un istoric riguros si nu-s opera de hagiograf.
Concise, retin datele esentiale ale biografiei, fapt cu atat mai necesar cu cit cele mai multe personalitati ale istoriei noastre sint acum fie necunoscute, fie rau cunoscute. Ceea ce este totuna. Din citeva date biografice si bibliografice, Dan Berindei il situeaza pe cel portretizat in contextul istoriei romanesti, al domeniului pe care acesta l-a ilustrat si l-a indragit. Dar istoricul nu ramine doar la o simpla insiruire de date, ci caracterizeaza locul pe care cel portretizat l-a ocupat in istoria noastra. Ceea ce realizeaza prin definitii succinte si esentiale care exclud locul comun. Portretele nu-s univoce, istoricul relevind si umbrele care au staruit si staruie in perspectiva contemporanilor si a posteritatii. Nu as putea da un exemplu sau altul, pentru ca portretele sun rodul unei viziuni unitare, a unei perspective stiintifice, care tine seama de toti factorii istoriei. Model, in viziunea lui Dan Berindei, inseamna o perspectiva dialectica, luminile si umbrele concurind la definirea unei personalitati. Nu o data binevenite aduceri aminte dau acestor portrete nu numai o briza de caldura umana, ci releva dimensiuni inedite pentru intelegerea complexa a personalitatii evocate. 

« Critica si masura»

 Tinarul meu critic [Ovidiu Pecican] ar fi dorit sa evidentiez trasaturile negative ale personalitatilor evocate, furnizindu-mi si elemente negative legate de Stefan cel Mare ori Bratianu. In cele citeva pagini dedicate fiecarui portret am vrut sa scot in relief ceea ce ramine astazi esential in caracterizarea locului pe care cel portretizat l-a ocupat in cursul istoriei nationale, ceea ce face ca respectivii sa merite cinstirea noastra. Fara indoiala ca orice om pe acest pamint a avut si are si parti negative, dar ceea ce intereseaza in primul rind este imaginea de ansamblu. Printre istoricii evocati am introdus si unii de dimensiuni mai modeste, dar care si-au avut rostul lor si care prin contributiile lor au asigurat si ei mersul inainte al istoriografiei noastre, cum ar fi evocatul Gheorghe Bezviconi. Nu se cuvine a fi dati uitarii, mai ales de catre mine, care i-am cunoscut in vremuri grele. Si, de asemenea, Mircea Malaeru, fruntas al taranimii in epoca Unirii, ca si moldoveanul Ion Roata, merita infatisati unui public mai larg decit cel al«expertilor».
Daca perceptia preopinentului meu este aceea ca am vrut sa realizez« o salata frumos asezonata» dupa« gustul» meu« extravagant» si ca am facut un« joc», trebuie sa marturisesc ca imi pare ciudata reactia sa, nu fata de mine, umilul autor, dar fata de galeria personalitatilor pe care a intilnit-o in volumul meu si care nu meritau sa fie cufundate in otetul criticii sale! Dar, totodata, dincolo de orice, trebuie sa marturisesc si incorigibilul meu optimism. Sint convins ca« timpurile de tranzitie» se vor incheia, ca vom reinvata cu totii sa ne pretuim natiunea si pe cei care au slujit-o si de asemenea sa ne comportam cu masura si buna cuviinta! 

Dan Berindei
Revista Cultura nr. 11, joi, 19 martie 2009, p. 26

« Modele. Din trecut. La plimbare cu regi, eroi, politicieni si literati»

 In cartea sa« Portrete istorice ale romanilor. Domni, regi, eroi, carturari, oameni politici, literati», aparuta recent la editura Compania, istoricul Dan Berindei isi propune sa ofere un raspuns la intrebari precum: mai foloseste cunoasterea trecutului tinerilor de astazi? Si daca da, cum anume si la ce?« Cu siguranta, scoaterea din uitare a acestor personalitati-model le este de folos noilor generatii, scrie domnia sa in prefata, si poate inspira chiar aparitia unor noi modele.» Tinerii, este de parere autorul,« sunt cei dintai care au nevoie de exemple, de modele pentru a actiona, in conditii diferite si intr-o alta epoca istorica, pentru ca Romania sa-si poata ocupa locul cuvenit printre celelalte natiuni».

Invitatie la Palat
In acest volum, istoricul Dan Berindei a construit Palatul istoriei romanilor din opt etaje continind 63 de incaperi.
In fiecare incapere, ghidul neobosit se opreste si explica pe-nteles cine este locatarul, ce-a facut bun de-a lungul vietii, cum ii era firea si de ce merita un loc in Palat. Bunaoara, in salonul Reginei Elisabeta, sotia lui Carol I, cunoscuta drept poeta cu pseudonimul Carmen Sylva, curiosii aud, printre altele:« Sensibilitatea la suferinta oamenilor nevoiasi, grija pentru cei atinsi de infirmitati– printre altele, sprijinul acordat orbilor, pentru care a ridicat Vatra Luminoasa– preocuparea pentru ranitii de razboi, dorinta de a contribui la ridicarea patriei sale de adoptie o caracterizau pe doamna si apoi pe regina. La toate acestea, se adauga insa o anume detasare de real, o lipsa a simtului pragmatic, inclusiv in ceea ce priveste valoarea banului.» De ce si pentru ce? Popasul in« laboratoarele» de la etajul istoricilor ii ofera autorului prilej sa spuna ce inseamna in opinia domniei sale aceasta profesie, de multi invocata, de mai putini practicata dupa reguli scrise si nescrise, mai vechi sau mai noi.
« Ca istoric, a stiut ca nimeni altul– cu eruditie, siguranta de sine si talent de evocare–, sa descrie momente si aspecte esentiale ale mersului lumii prin timp», il portretizeaza domnul Dan Berindei pe Gheorghe Bratianu. A facut-o si cu dorinta de a pune mai limpede in valoare istoria nationala, parte a intregului. A facut-o cu demnitate si simt al echilibrului. Dupa el, istoricului ii revine« sa inteleaga si sa explice, nu sa osandeasca pe oamenii de atunci in temeiul imprejurarilor de astazi». In acelasi timp insa, istoricul trebuie sa lege prezentul de trecut prin explicarea evolutiilor si prin comparatii. Ii mai revine, de asemenea, sarcina de a fi un sfatuitor, de a dezvalui lectiile trecutului pentru contemporaneitate, de a ajuta deci la deschiderea portilor catre viitor.»
« Desi cariera sa nu reflecta nici reala sa valoare, nici realizarile, George Potra se comporta cu o demna seninatate, pe care nu ti-o confera decat pasiunea pentru studiu si sentimentul unei datorii de implinit, indiferent daca meritele iti sunt sau nu recunoscute.»
« Pana la o varsta relativ inaintata, acest tribun pasoptist intarziat s-a manifestat cu o neobosita ardoare juvenila, punand umarul la nevoie, scriind si vorbind, neostenit vreodata, refuzand sa abdice de la munca ori sa renunte la fabulosul lui elan. Cat de util ar fi astazi un Vasile Netea, care insuma atatea calitati din ce in ce mai rare in cotidianul nostru!  Netea nu era un individualist– un profil foarte raspandit printre tinerii nostri intelectuali, plini de insusiri, dar neexistand decat pentru ei.»
Sfirsitul calatoriei, inceputul povestii. Sub bagheta fermecata minuita abil de autor, gazdele de mult trecute in lumea dreptilor prind viata si stralucire. De-a lungul calatoriei, ghidul n-a probat doar calitatile profesionistului de exceptie, ci a fost si un pic vrajitor. Hocus-pocus, si-a scos din palarie cuvintele potrivite! Excursionistii prin timp n-au de unde sti cit a exersat pina i-a iesit magia. Unii, mai sceptici din fire, au banuit cate ceva, ca doar nu-ti ies toate chiar asa, pocnind din degete! Iar ceilalti s-au lasat vrajiti de poveste. Caci, nu-i asa, istoria, ca si povestile, incepe cu« A fost odata...».

Cristina Diac
Jurnalul National, duminica 17 mai 2009, pp. 6-7

Format: 13, 5 x 20 cm
Nr. pagini: 344