Poteci spre ziua a saptea

O carte vie

Inca din copilarie am fost indrumata sa citesc intotdeauna numai carti bune, fiindca autorii pot imbatrani, dar cartile lor – niciodata.

„Poteci spre ziua a saptea” este una dintre acele carti vii, care se vor regasi cu siguranta si in biblioteca Celui de Sus, fiindca prin proza pe care o scrie Vasilisk Donica incearca sa-l invite pe cititor la o intalnire cu Divinitatea, incurajandu-l sa cultive credinta, omenia, curajul si bunatatea.

Citindu-l, ai impresia ca autorul, atunci cand nu se roaga in genunchi, se roaga la masa de scris, de parca si-ar dori ca rugaciunea lui sa nu se evapore ori sa nu se piarda, ci sa ramana pe hartie ca o marturisire.

Iar, atata timp cat se va scrie despre Dumnezeu si vor exista oameni ca Vasilisk Donica, oameni care scriu din nevoia de a-i face pe altii mai buni, sunt convinsa ca neamul acesta nu se va pierde.

Doina DABIJA

Intr-o lume in deriva, fara repere moral-spirituale, in care omul este scufundat in tenebrele propriului eu, tanarul prozator Vasilisk Donica este preocupat sa descopere dimensiunea religioasa a fiintei umane, pe nedrept considerata ultima pe lista de interese a cititorului de astazi.

Povestirile scurte vin sa spulbere iluzia omului ca este singur, abandonat intr-o societate aparent desacralizata, inlantuita de umbre, disperari, dorinte obsesive, devoratoare si invata eul smerenia de a asculta cu atentie si cu rabdare vocea lui Dumnezeu.

Autorul incearca sa priveasca omul in contextul experientelor, in care sacrul coboara peste framantarile personajelor ca o pace sfanta, ce-i despovareaza de frici inoculate de societate si le ofera noi perceptii ale realitatii. Cartea poate construi poduri intre eu si Dumnezeu, motiv pentru care incurajam autorul sa persevereze.

Nadejda IVANOV

OPINIA CITITORILOR