Profa de psiho

O distinsa doamna, care consuma fara hapaituri scris si migaleste cu aceeasi discretie la destinele tinerilor, considera ca romanului i se potriveste titlul Curbe. Curbe ?? pentru ca in aceasta carte-viata totul pare ondulatoriu: spiralele descrise de o societate care se indeparteaza de oameni, semnele de intrebare ridicate de tineri, formele apetisante ori planturoase ale initiatoarelor, cele emasculate ale initiatorilor, calea serpuita pe care si unii si altii o strabat in cautarea fericirii, reducand pana si efectul gravitatiei la atractia dintre doua posterioare cu ispititoare forme. Sau cu alti nuri. Totusi, n-a fost sa fie Curbe.

Profa de psiho (Fundul femeii), roman al carui fir epic este proiectat recent intr-un Bucuresti in care lucrurile fie nu merg, fie merg pe dos, pune accent pe prospectarea realista a lumii inconjuratoare, dar mai ales pe trairile interioare ale unor personaje, ale caror convingeri, influentate decisiv de mediul in care vietuiesc, sufera modificari in functie de impulsuri si goana dupa lux, rang, trai indestulator sau idile ce devin compatibile doar prin prisma intereselor. Neindoielnic, dintre toti diferit se contureaza Ina Stamate, o femeie inteligenta, cocheta, de o frumusete fizica izbitoare, predispusa la sondarea subiectivitatii celorlalti, dar care, incapabila sa-si constate pragmatismul inversunat sau propria inadecvare, de la ceea ce transmite studentilor la ceea ce transmite celor din preajma ei ori ceea ce aplica pentru sine, foloseste un limbaj dublu, poate chiar triplu.

Personajele se cerceteaza si sunt la randul lor observate si dezbracate metodic fie de profesoara universitara, fie de autor. Dedublarea, disolutia starilor psihice sau de constiinta ori simularea profunzimii si sfatosenia le intalnim acolo unde impresiile selectate, cand comice, cand tragi-comice, ajuta realitatea sa penduleze intre ilogic si iluzoriu. Regasim de asemenea traumele si obsesiile personajelor, introspectia, monologul interior si mai ales trairi sufletesti racordate la incercarea de a reusi cu orice pret. Este adevarat, nu lipsesc unele persoane asezate, cu trasaturi pozitive definitive, insa, intr-o lume in care primeaza sentimentele capricioase impletite cu tot felul de nevoi si interese, oamenii normali ajung sa fie catalogati anormali si tratati ca atare.

Romanul, ca un vast panou in care putini se sinchisesc de imoralitate si coruptie, desi toti sunt afectati de ele, este presarat cu umor si intepaturi ironice. Amprenta proprie a autorului si nota de originalitate a naratiunii o regasim cu precadere in tehnicile de manipulare abundente, subtile si chiar inedite aplicate mai ales de Ina Stamate, dar si de alte personaje, ale caror replici pline de talc se doresc adanc impregnate in memoria cititorului. Fara a mai oferi acum si alte detalii, prin impletirea ironiei si sarcasmului sunt descrise bunaoara circumstante si episoade dramatice in care nadejdea de confort si implinire materiala este spulberata de un personaj de la care pana si cititorul care intuieste lesne deznodaminte se asteapta mai putin. Si toate acestea, nu numai pentru a contribui la pledoaria de lecturare a cartii, ci doar fiindca lucrurile stau intocmai. Un mic avant de intelegere si convingeti-va!

OPINIA CITITORILOR