Progrese in terapia cu Celule Stem (Costin Cernescu)

 

 

Autoritatile stiintifice si administrative au avertizat ca expunerea pacientilor la strategii terapeutice neconfirmate ii face vulnerabili la propuneri nesustinute care sunt adesea ilegale si potential daunatoare.


Celulele stem sunt definite de doua caracteristici: autoreinoire si diferentiere. Celulele stem provin din tesuturi embrionare sau adulte si sunt clasificate in raport cu potentialul lor de diferentiere. Zigotul si blastomerele sunt totipotente, implicand capacitatea de a genera toate tesuturile embrionare si extraembrionare.

Celulele stem multipotente, precum celulele stem hematopoietice, au potential de diferentiere limitat numai la celulele mature ale tesutului propriu, dar, in circumstante precise pot fi induse sa se diferentieze in tesuturi neinrudite. Celulele stem unipotente, ca de exemplu celulele stem neurale pot genera numai progeni inruditi ca neuroni, astrocite, oligodendroglie.

Multe protocoale de terapie celulara folosesc celule stem adulte care sunt prelevate din organism, cultivate in vitro unde sunt multiplicate, inainte de a fi transplantate la pacient. Celulele stem sunt celule imature care se divid dar se si pot diferentia. Pentru terapia celulara, celulele stem ernbrionare sunt initial stimulate pentru a se matura inainte de a fi transplantate la pacienti. Celulele stem embrionare pot determina tumori si ele trebuie atent sortate pentru a indeparta celulele stem nediferentiate cu potential oncogen.

Conditia critica pusa terapiei celulare este asigurarea eficientei si sigurantei. Celulele produse in cantitati mari in afara organismului pot deveni ineficiente ca terapie substitutiva si chiar produce efecte adverse ca tumori, reactii imune sau generarea altor tesuturi decat cele prevazute. Ca raspuns la aceste riscuri au fost elaborate metode de laborator care evalueaza produsele de terapie regenerativa celulara pentru a preveni rezultate nedorite.

Medicina de precizie este un domeniu nou al terapiei regenerative care ia in consideratie variabilitatea individuala. In acest scop s-au dezvoltat modele celulare care pot servi la testarea ex vivo a unor mecanisme patogenice sau la screeningul unor medicamente. Dezvoltarea recenta a tehnicilor de editare genomica, in special a sistemelor nucleazice, a permis reproducerea precisa a particularitatilor genetice determinante in unele conditii clinice.

Laboratoarele noastre utilizeaza culturile de celule stem si modele experimentale pe animale pentru a dezvolta tehnici de terapie regenerativa celulara. Validarea unor criterii de apreciere a calitatii celulelor stem in cursul protocoalelor de expandare si dupa administrarea la pacienti constituie alte obiective. Aceste studii ne-au ajutat sa propunem metode practice si accesibile pentru evaluarea etapelor procesului concret de obtinere a celulelor stem. Noi suntem capabili sa asiguram consistenta, siguranta si reproductibilitatea unor strategii terapeutice. De asemenea, putem evalua in cunostinta de cauza meritele si limitele unor publicatii. Acesta este scopul acestei monografii.

Pentru proiecte de medicina regenerativa este esentiala practica culturilor de celule. Standardizarea protocoalelor de mentinere a culturilor de celule stem va spori reproductibilitatea rezultatelor si va grabi translarea rezultatelor in clinica. Acest deziderat este posibil numai printr-un efort multidisciplinar. Combinarea expertizei mai multor cercetatori si clinicieni din specialitati diferite garanteaza obtinerea unor rezultate pozitive.

Monografia prezinta o trecere in revista a principalelor notiuni si contine o bibliografie recenta destinata studentilor, medicilor si altor specialisti implicati in domeniu. In 26 de capitole sunt tratate aspecte fundamentale si aplicatii clinice relevante. In partea introductiva sunt prezentate definitii, metode de laborator si recomandari pentru proiectarea trialurilor clinice. Partea secunda refera datele esentiale privind celulele stern adulte, fetale si embrionare.

Capitole speciale sunt consacrate celulelor stem hematopoietice, transplantului allogen de celule stem obtinute din cordonul ombilical sau placenta, celulelor stem mezenhimale. Implementarea celulelor stem umane reprogramate, induse spre pluripotenta (iPCS) si a celulelor modificate cu tehnici de editare genomica este, de asemenea, prezentata. In final, aplicatiile terapiei regenerative in clinica si in cercetarea farmaceutica refera cateva din cele mai recente trialuri clinice.
Instruirea specifica si accesul la tehnici diverse sunt determinante pentru schimbarea"culturii" culturilor de celule, inclusiv cultivarea celulelor stem. Speram ca prin adoptarea unor protocoale reproductibile si a unor criterii standardizate de autentificare, terapia cu celule stem va genera beneficii clinice importante.

Lucrarea" Progrese in terapia cu celule stem" este scrisa de unul din cei mai competenti specialisti in productia culturilor de celule si propune o sinteza a realizarilor din domeniul medicinei regenerative (2012-2015).

Sunt analizate doua aspecte:
- lucrari ex vivo privind protocoalele de izolare, expandare, stocare si caracterizare a diferitelor tipuri de celule stem umane (hCS);
- trialuri clinice care utilizeaza hCS pentru corectarea sau vindecarea unor afectiuni cronic degenerative sau accidentale.


Rezultatele clinice depind de calitatea hCS iar utilizarea unor markeri celulari pentru caracterizarea lor si a nisei in care sunt transplantate reclama cunostinte in domenii fundamentale precum autentificarea liniilor celulare, imunologie, biologie moleculara, securitatea biopreparatelor etc. In fine, aprecierea rezultatelor din trialurile clinice trebuie facuta obiectiv, in functie de relatia doza - timp - efect, in urma unor evidente cu semnificatie statistica.

Nr. de pagini: 238
Anul aparitiei: 2016