Revista Romana de Drept Privat nr. 3/2020

„Ideea si, corelativ acesteia, ideea unor asemenea, idei repudiate inca din Antichitate, au fost considerate multa vreme si. In locul unor argumente, cateva retorice intrebari: cum sa consideri ca o valoare morala, nesusceptibila de sau, poate fi totusi prin echivalent banesc?; cum sa admiti ca banii pot inlocui lacrimile, ca suferinta poate fi evaluata in bani, chiar in raport cu gradul ei de intensitate?; cum sa admiti ca durerea sufleteasca poate sa inceteze sau poate deveni mai suportabila in raport cu cuantumul imbogatirii contului bancar?; care ar fi criteriile de evaluare mai ales a daunelor si indeosebi a celor prin ricoseu? etc.”*

Acestea sunt framantarile de esenta – sublimate in cuvinte emblematice, precise si expresive. Paliere multiple legitimeaza dezbaterea, intrucat prejudiciul moral este una dintre acele constante ale actualitatii juridice care epuizeaza argumentele fara a monopoliza adevarul indemnizarii.

Ecuatia „repararea prejudiciului – concurenta neonesta” beneficiaza de o analiza inedita si complexa in cadrul studiului Mult zgomot pentru nimic. Repararea daunelor morale cauzate de fapte de concurenta neloiala (Adriana Almasan, Mircea Dub). Autorii mentioneaza, realist si pertinent: „Desi posibilitatea repararii prejudiciului moral suferit de o intreprindere din pricina faptelor de concurenta neloiala este o realitate, avand o consacrare expresa, materializarea in practica a posibilitatii oferite de legiuitor este o provocare, aceasta lovindu-se de anumite limite ale ansamblului de norme conexe – precum Legea nr. 31/1990, care reglementeaza scopul patrimonial al unei intreprinderi –, care nu sunt pregatite pentru asimilarea naturala a acestui concept. Reglementarea din art. 257 din Codul civil are o natura pur platonica, fiind inapta sa constituie o platforma reala pentru identificarea unor solutii practice”.

„Prejudiciul reputational ar trebui compensat pentru ca acoperirea prejudiciului material cauzat de neexecutarile contractuale, oricat de riguros ar fi dreptul pozitiv (sau tocmai pentru ca uneori este prea riguros), va fi intotdeauna nesatisfacatoare pentru profesionistul in afaceri. Simpla trecere a timpului se opune unei reparari veritabile si complete a prejudiciilor contractuale in afaceri”. Afirmatia se verifica in contextul neexecutarii dispozitiilor contractuale de catre debitor, cu precadere in contractele de afaceri incheiate intre profesionisti. Analiza propusa in studiul Reputatia comerciala. O discutie despre compensarea prejudiciului reputational in contractele de afaceri (Lucian Bercea, Dan-Adrian Caramidariu) releva particularitatile dihotomiei curente in materia raspunderii (prejudiciu patrimonial versus prejudiciu nepatrimonial) in contractele de afaceri.

Materia dreptului de autor genereaza o serie de interogatii asociate prejudiciilor morale. „Care este continutul dreptului nepatrimonial de a pretinde recunoasterea paternitatii operei? Sau, mai sugestiv: din perspectiva acestui drept nepatrimonial al autorului, ce actiuni si inactiuni ale tertilor sunt legitime (pentru ca nu constituie incalcari ale dreptului de a pretinde recunoasterea paternitatii operei) si ce actiuni si inactiuni sunt nelegitime (pentru ca reprezinta incalcari ale respectivului drept)?” Autorul studiului Succinte consideratii despre continutul dreptului autorului de a pretinde recunoasterea paternitatii operei (Vladimir Diaconita) argumenteaza, in detaliu, posibile raspunsuri pentru astfel de probleme, avand ca premisa particularitati de speta.

Actualitatea normativa a problematicii nediscriminarii la locul de munca aduce in atentia specialistilor consacrarea hartuirii morale. Studiul Hartuirea morala la locul de munca. Reglementare. Elemente. Repere de apreciere a prejudiciului moral (Monica Gheorghe) reliefeaza cadrul legal international si intern privind „hartuirea morala” la locul de munca, modalitatile de concretizare si consecintele acesteia, precum si criteriile orientative de evaluare a prejudiciului moral suferit de salariat, consecutiv faptelor de hartuire.

Studiul Consideratii teoretice si practice cu privire la daunele morale in cazul dreptului la despagubiri prevazut de art. 388 din Codul civil (Oana Ghita) surprinde dimensiuni inedite ale acestui drept. Intre altele, retinem caracterul dual al dreptului la despagubiri (ca drept potestativ, se apropie de drepturile personalitatii, in timp ce, odata invocat, isi transfera actiunea in sfera obiectiva a raspunderii civile delictuale, cu caracteristicile unui drept subiectiv civil de creanta), precum si fundamentul acordarii daunelor morale, ca drept la despagubiri in cadrul procesului de divort (actiunea se intemeiaza pe raspunderea civila delictuala, cu specificul acesteia, atunci cand se invoca odata cu divortul ori, dupa caz, se intemeiaza pe regulile de drept comun, atunci cand este antrenata in afara procesului de divort).

Terminologia consacrata in materia raspunderii civile este indeniabil asociata filonului personalitatii umane – care se gaseste nu numai in corp (adica in suportul material), dar si in spirit (adica in imaterial – suferinte, afecte, sentimente). Tot asa, o cercetare atenta conduce la ideea ca „dauna materiala” (conceptul juridic) isi gaseste fundamentul in teoriile materialiste despre lume si viata, in timp ce conceptul de „dauna morala” este inspirat din doctrina spiritualista. Asadar, Daunele morale – o perspectiva spiritualista a dreptului? (Bogdan Ionescu). Din penal in civil, din raspunderea delictuala, insinuat apoi in cea contractuala, este de neimaginat in contemporaneitate o summa divisio, in absenta daunei materiale si a daunei morale. Cel putin in Drept, materialismul si spiritualismul se armonizeaza, se completeaza, raspunzand adevaratei naturi umane (material-imaterial; corp-spirit), iar individul (ca subiect de drept) va putea solicita, cumulativ, repararea prejudiciului material si a celui moral.

Prejudiciul de agrement este nelipsit din orice „manual” al prejudiciului corporal. Poate parea, din aceasta perspectiva, cel mai „comun” dintre prejudiciile corporale. Ceea ce este cert – iar istoria sa o dovedeste – este ca prejudiciul de agrement este cel mai dezbatut, daca ne referim la componenta nepatrimoniala a prejudiciului corporal. Studiul Prejudiciul de agrement (Calina Jugastru) are ca obiect definirea notiunii de „prejudiciu de agrement”, fixarea ariei activitatilor asociate, delimitarea de alte prejudicii morale si stabilirea reperelor indemnizarii, in conditiile in care tratamentul jurisprudential este neliniar, nu numai de la stat la stat, dar si in perimetrul aceluiasi sistem judiciar.

Principiile raspunderii civile in contextul prejudiciilor corporale nepatrimoniale si diviziunea bipartita „prejudicii corporale nepatrimoniale obiective-prejudicii corporale nepatrimoniale subiective” fac obiectul studiului Despre principiile indemnizarii prejudiciilor corporale nepatrimoniale. Privire speciala asupra victimelor cu constiinta alterata sau inconstiente (Florin I. Mangu). Prima categorie cuprinde prejudicii care au o existenta manifesta, putand fi constatate, in mod obiectiv, fie pe corpul victimei, fie in lumea inconjuratoare acesteia, in care aceasta s-a manifestat plenar inainte de momentul producerii lor (sunt prejudicii care se indemnizeaza independent de starea de constiinta a victimei, fara a deosebi dupa cum aceasta este constienta, inconstienta sau are constiinta alterata). A doua categorie cuprinde prejudiciile corporale nepatrimoniale subiective, care se produc si exista exclusiv in constiinta victimei, neavand o manifestare externa, constand in sentimentele negative, de frustrare, de angoasa pe care starea victimei aflate in pragul mortii iminente, consecutiva faptei ilicite, i le provoaca (acest tip de prejudicii se indemnizeaza doar daca victima este constienta, chiar daca are constiinta alterata).

Relatia dintre prejudiciul moral si eroarea judiciara reprezinta un perimetru care influenteaza, in mod specific, dezideratul indemnizarii echitabile. In cadrul studiului Eroarea judiciara si daunele morale (George-Marius Mara) sunt decantate, pe toate segmentele raspunderii civile, vesmantul particular al faptei ilicite (eroarea judiciara), categoriile prejudiciului nepatrimonial (prejudiciu biologic, prejudiciu moral, prejudiciu social) si mecanismul acordarii daunelor morale.

Poate frica fata de un prejudiciu viitor constitui un temei suficient pentru o raspundere civila delictuala actuala? O privire in cutia Pandorei (Ioan Ilies Neamt) – interogatia genereaza ipoteze de dezbatere, solutii si argumente; concluzia autorului este ca, avand in vedere „flexibilitatea sistemului nostru de drept in materia prejudiciului nepatrimonial, o atare ipoteza de raspundere nu ar trebui, de plano, exclusa, insa se impun a fi retinute unele particularitati ca marca distinctiva. Astfel, in scopul prevenirii abuzurilor, printre altele, frica ar putea fi considerata un prejudiciu reparabil numai atunci cand se dovedeste a fi rezonabila si suficient de grava”.

Studiul Repararea prejudiciilor morale – o „utopie constructiva”? (Sache Neculaescu) pune in discutie solutii normative si ofera raspunsuri explicite si pertinent argumentate urmatoarelor intrebari: „Repararea” prejudiciilor morale respecta regulile aplicabile prejudiciilor patrimoniale? In cazul unui raspuns negativ, vor putea fi ignorate solutiile avansate de principalele proiecte europene care vizeaza reforma raspunderii civile? Autorul mentioneaza ca abordeaza aspectele cele mai semnificative referitoare la prejudiciile morale „cu speranta ca dezbaterea lor va putea genera un moment al adevarului, la care evaluarile noilor prevederi legale sa fie mai transante si mai severe, acolo unde se impune, astfel incat nevoia de reformare a actualului Cod civil sa fie tot mai asumata, avand in vedere si multe alte neimpliniri majore ale actualelor reglementari”, si considera ca „mai presus de menajarea sensibilitatii autorilor care au elaborat aceste prevederi normative se afla nevoia imperativa de claritate a unor reglementari esentiale pentru o materie fundamentala a dreptului civil, care sa fie racordate la noile orientari europene in materie”.

Avand ca premisa practica judiciara, studiul Despre pierderea unei sanse, in contenciosul administrativ (Ovidiu Podaru, Adina Buciuman) analizeaza in ce masura „vatamarea” pe care orice reclamant trebuie sa o dovedeasca pentru a obtine anularea unui act administrativ de atribuire directa a unui contract de achizitie publica ar putea consta in pierderea unei sanse (sansa de a participa la licitatie si, deci, de a castiga, eventual, atribuirea contractului in cauza). Discutia pe marginea unei hotarari judecatoresti definitive recente demonstreaza insa ca situatia reclamantului e mult mai complicata atunci cand se pune problema acordarii unei indemnitati pentru prejudiciul suferit de acesta prin pierderea sansei respective.

Operatorul de date si persoana vizata sunt cei doi „poli” care, prin prisma Regulamentului general privind protectia datelor (RGPD), se convertesc in „autor al faptei ilicite” si, respectiv, in „victima prejudiciului”. Studiul Analiza jurisprudentei romane privind acordarea de daune morale pentru nerespectarea protectiei datelor cu caracter personal (Daniel-Mihai Sandru) contine o vasta investigatie a specificitatii conditiilor raspunderii civile (in mod special, a prejudiciului) in raport cu dreptul fundamental la protectia datelor personale, cu dreptul la viata privata si cu dreptul la demnitate. Operatorul si, respectiv, persoana imputernicita vor raspunde in temeiul Regulamentului general privind protectia datelor, iar reperele criteriilor de evaluare a prejudiciilor si de stabilire a cuantumului daunelor morale sunt trasate de jurisprudenta nationala si internationala.

Invitatia la dezbatere are ca premisa aceste cateva arii semnificative ale daunelor morale. Ramane ca timpul juridic sa valideze solutiile, sa consolideze argumentele si sa furnizeze noi elemente de sprijin, in delicata si dificila intreprindere de indemnizare a prejudiciilor morale.

ISBN: 1843-26460302
Format: 17x24 (Academic)
Pagini: 420
Anul aparitiei: 2020

OPINIA CITITORILOR