S. E. C. R. E. T.
PRP: 24,09 lei
?
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
Preț: 18,07 lei
Diferență: 6,02 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: L. Marie Adeline
Editura: CURTEA VECHE
Anul publicării: 2013
Alertă stoc
DESCRIERE
S. E. C. R. E. T.
Ramasa vaduva inca de tanara, dupa un mariaj dezastruos, Cassie Robichaud pare impacata cu viata ei linistita intr-un mediu stramt: restaurantul Café Rose, unde lucreaza,„Hotelul Fetelor Batrane“, unde locuieste, si constiinta trista, dar solida a timpului care s-a scurs de cand s-a culcat ultima data cu un barbat. Cassie isi vede in tacere de rutina zilnica, terna si pragmatica— parul strans in coada la repezeala, incaltari de lucru cat mai comode, tricouri patate—, evadarile ei fiind scurte: alearga prin cartier, sta de vorba cu seful si prietenul ei Will si tanjeste voyeuristic dupa fericirea dublata de romantism care-i anima, pare-se, fara prea mari eforturi pe clientii ei. Cand uneia dintre cliente ii cade pe jos un carnet de insemnari pline de amanunte sexuale si senzuale, Cassie are ocazia sa arunce o privire furisa catre o lume complet noua pentru ea, de implinire a sexualitatii femeii… si se lasa introdusa intr-un club neobisnuit format numai din femei, care-i transforma viata. Dedicata pasiunii, experientelor senzuale si placerii, cartea de fata vorbeste despre femei care-si traiesc din plin fanteziile sexuale… Iar pentru Cassie, reprezinta cheia emanciparii ca femeie.
CHELNERITELE SE PRICEP sa citeasca limbajul trupului. La fel si nevestele care au trait sub acelasi acoperis cu betivani furiosi. Iar eu fusesem si una, si alta - nevasta paisprezece ani si chelnerita timp de aproape patru. O parte din treaba mea era sa stiu ce voiau clientii, uneori inainte sa stie chiar si ei. Ma pricepeam sa fac treaba asta si cu barbatu-meu, fostul, adica sa anticipez exact ce voia, inca din clipa in care-l vedeam intrand pe usa. Dar, de cate ori incercam sa-mi aplic si mie aceasta pricepere, sa-mi anticipez propriile nevoi, nu reuseam.
Nu planuisern sa ma fac tocmai chelnerita. Cine-si face asemenea planuri? Slujba de la Cafe Rose mi-am gasit-o dupa ce-a murit fostul meu. In urmatorii patru ani, am trecut de la durere la manie si pe urma la un fel de stare de suspensie amortita - am servit la mese. Am stat dupa oameni, am astep tat sa treaca timpul, sa-mi treaca viata. Ce-i drept, nu pot sa spun ca nu-mi placea slujba in sine. Cand lucrezi intr-un local cum era Cafe Rose pe-atunci, intr-un oras ca New Orleans, ai parte de clientii tai fideli, de preferatii tai si de cativa cu care te pricopsesti pentru ca nu-i vor colegele. Dell nu putea suferi sa-i serveasca pe excentricii locului, pentru ca-i dadeau bac sisuri de mizerie. In schimb, eu ascultam, fara sa vreau, cele mai grozave povesti. Asa c-am facut un schimb: aveam eu grija
8
L. MARIE ADELINE
de excentrici si de muzicieni, daca-i servea ea pe studenti sau pe oricine venea cu copii in brate sau in carucioare.
Perechile erau clientii mei preferati, fara indoiala, si o anumita pereche mai mult decat toate celelalte. Poate ca pare curios daca spun asa ceva, dar, de cate ori ii vedeam intrand, simteam fiori pe sira spinarii. Femeia sa fi avut spre patruzeci de ani si era frumoasa asa cum sunt unele frantuzoaice - pielea neteda, parul scurt si, totusi, cu un aer indiscutabil feminin. Tipul cu care venea intotdeauna, barbatul ei, avea o fata sincera si parul saten tuns perie mica. Era inalt, zvelt si flexibil si, mi se parea mie, putin mai tanar decat ea. Nici unul, nici celalalt nu purtau verighete, asa ca nu puteam sti sigur care era cu adevarat relatia dintre ei - dar era ceva intim, ori care ar fi fost. Aratau intotdeauna de parca s-ar fi intors chiar atunci de la o partida de amor indracit ori se-ndreptau catre ea, dupa un pranz luat in graba.
De fiecare data, dupa ce se asezau pe scaune, urma un ritual: barbatul isi proptea coatele pe masa si-i arata ei amandoua palmele desfacute. Femeia statea putin, dupa care isi punea si ea coatele delicat pe masa, aproape lipite de ale lui, si-si des facea si ea palmele, tinandu-le fata-n fata cu ale lui, la un deget departare unele de altele, de parca o forta misterioasa i-ar fi impiedicat sa si le atinga - dar asta numai o secunda sau doua, pana cand ar fi riscat sa devina caraghiosi sau sa-i vada oricine altcineva in afara de mine. Pe urma, isi intrepatrun deau degetele. El ii saruta ei varf urile fiecarui deget, aliniate de-acum pe dosurile palmelor lui, unul cate unul si intot deauna de la stanga spre dreapta. Ea ii zambea. Tot acest ritual se desfasura destul de repede, prea repede pe gustul meu, dupa care isi desclestau mainile si treceau la studiat meniul. Urmarindu-i cu privirile - sau incercand sa-i urmaresc, fara sa para ca ma holbam -, parca ma cuprindea o dorinta de mult uitata, profunda. Simteam ce simtea si femeia de la masa,
S. E. C. R. E. T.
9
de parca mana lui pe mine m-ar fi mangaiat pe mana, pe incheietura, pe brat.
Viata pe care o traisem nu-mi oferise asemenea placeri. Nu eram obisnuita cu tandretea. Nici cu dorinta intensa. Fostul meu barbat, Scott, stia sa fie bun si generos cand era treaz, dar catre sfarsitul vietii, cand bautura ii pusese deja latul de gat, era oricum, numai asa nu. Dupa moartea lui, am plans pentru toata suferinta de care avusese parte si pentru toata cea pe care o provocase, dar nu i-am simtit lipsa catusi de putin. Ceva mi se atrofiase pe dinauntru, dupa care murise de-a binelea si, cum-necum, au trecut cinci ani fara sa mi-o trag. Cinci ani. De multe ori m-am gandit la tot acest celibat accidental si mi l-am imaginat ca pe un caine batran si costeliv, care n-avea nimic altceva de facut, decat sa se tina dupa mine. Cinci-Ani venea cu mine peste tot, calcand parca pe varfuri, cu limba scoasa si bleaga. Daca probam haine, Cinci-Ani statea culcat si gafaia in cabina de proba, iar in ochii lui se citea bataia de joc fata de incercarea de a ma face sa arat mai draguta intr-o rochie noua. Cinci-Ani se aseza comod, facut covrig la pi cioarele mele, sub orice masa, la orice intalnire fasaita la care ma duceam.
Nici o intalnire la care m-am dus n-a fost inceputul vre unei relatii care sa insemne ceva. La treis' cinci de ani, ajun sesem sa cred ca pentru mine, una, era un"capitol" definitiv incheiat. Sa fiu dorita, sa fiu ravnita, asa cum barbatul de la masa o dorea pe femeia din fata lui - pentru mine era ceva ca dintr-un film strain, intr-o limba de care nici nu auzisem, cu o subtitrare pe care nu reuseam s-o urmaresc, fiindca era din ce in ce mai incetosata.
- A treia intalnire, a susotit seful meu, facandu-ma sa tre sar.
Stateam chiar langa Will, in spatele galantarului cu pati serii, unde el stergea paharele de stropii de apa de la clatire.
10
L. MARIE ADELINE
Observase ca ma uitam la perechea respectiva. Iar eu ii obser vasem lui bratele, asa cum faceam intotdeauna. Purta o ca masa cu model in carouri, cu manecile suflecate pana la coate, asa ca-i vedeam bratele musculoase si parul fin de pe ele, care arata ca decolorat de soare. Cu toate ca nu eram decat prieteni, din cand in cand parca ma infiora cu cat mi se parea de sexy, si asta cu atat mai mult, cu cat el parea sa nu-si dea seama catusi de putin.
- Poate chiar a cincea intalnire, nu erezii, a continuat Will.
Nu atat asteapta femeile pana se baga-n pat cu tipul cu care ies in oras?
- N-am de unde sa stiu.
Will si-a dat ochii albastri peste cap, uitandu-se la mine.
Era satul de cat ma plange am eu ca nu ieseam niciodata la intalniri.
- Astia doi sunt asa din prima zi, i-am spus, uitandu-ma
iar la perechea de la masa. Nu exista decat unul pentru altul. - Sase luni, mai mult nu le dau, a zis Will.
- Cinicule, i-am intors-o eu, scuturand din cap.
De multe ori faceam treaba asta, ne-apucam de speculatii pe marginea relatiei ipotetice dintre doi clienti. Aveam si noi ritualul nostru, ca sa ne treaca timpul mai usor.
- Bine, atunci uita-te la ceilalti doi de colo. Il vezi pe tataie ala care imparte o farfurie de midii cu juna din fata lui?, a zis Will, aratandu-rni discret, numai din barbie, o alta pereche.
Mi -am lungit gatul, incercand sa nu ma holbez prea vizibil.
Era un barbat ceva mai in varsta, cu o femeie mult mai tanara decat el.
- Pun pariu c-a iesit cu fata prietenului cel mai bun, a zis Will, pe un ton si mai soptit. Ea e proaspata absolventa si vrea sa-si faca stagiatura la firma lui de avocatura. Dar, daca tot a implinit douas'unu de ani, poate si el sa-i faca linistit avansuri.
- Pfff! Dar daca nu-i decat fata lui?
S. E. C. R. E. T.
11
Will a ridicat din umeri. Eu mi -am rotit privirile peste sala, care era surprinzator de aglomerata pentru o dupa-masa de marti. l-am facut semn spre o alta pereche, de la o masa din colt, care tocmai isi terminasera pranzul.
- la uite, ii vezi pe-aia doi?
-Mda...
- Cred ca sunt pe punctul de-a se desparti, am zis eu, la
care Will mi-a aruncat o privire de parca m-as fi aventurat prea departe in lumea fanteziilor. Dar am insistat: Aproape ca nu se uita deloc unul la altul, iar el a fost singurul care a comandat si desert. Le-am dus oricum doua lingurite, dar el nu i-a oferit ei nici macar o inghititura. Semn rau.
- Intotdeauna-i semn rau. Orice barbat ar trebui Intot deauna sa-si imparta desertul, a zis el, facandu-mi cu ochiul. N -am avut ce face si am zambit. Auzi, poti sa termini tu de sters paharele? Eu trebuie sa ma duc s-o iau pe Tracina. Cica iar i s-a stricat masina.
Tracina era chelnerita din tura de noapte, cu care Will iesea de mai bine de un an, dupa ce ma invitase pe mine si nu se alesese cu nimic. La inceput, ma simtisem flatata de intere sul pe care mi-l arata, insa nu eram in situatia de a profita de ocazie. Simteam nevoia unui prieten mai mult decat imi do ream sa ies cu seful meu. Plus ca patrunseseram, pana la urma, atat de adanc in zona prieteniei, incat, oricat de mult m -ar fi atras, nu avusesem nici o problema in a mentine lucrurile strict platonice... cu exceptia unui singur caz, cand il gasisem lucrand pana mai tarziu in biroul lui din spate, cu nasturele de sus al camasii descheiat, cu manecile tot asa, suflecate, si trecandu-si degetele prin parul des si sur. Chiar si atunci, insa, m-am scuturat si-am scapat de sentimentul pe care mi-l trezise.
Pe urma, el a inceput sa iasa cu Tracina. L-am si acuzat odata c-o angajase numai ca s-o poata scoate in oras.
Traducator: Mihnea Gafita
Format: 14, 00× 20, 40 cm
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 280
Ramasa vaduva inca de tanara, dupa un mariaj dezastruos, Cassie Robichaud pare impacata cu viata ei linistita intr-un mediu stramt: restaurantul Café Rose, unde lucreaza,„Hotelul Fetelor Batrane“, unde locuieste, si constiinta trista, dar solida a timpului care s-a scurs de cand s-a culcat ultima data cu un barbat. Cassie isi vede in tacere de rutina zilnica, terna si pragmatica— parul strans in coada la repezeala, incaltari de lucru cat mai comode, tricouri patate—, evadarile ei fiind scurte: alearga prin cartier, sta de vorba cu seful si prietenul ei Will si tanjeste voyeuristic dupa fericirea dublata de romantism care-i anima, pare-se, fara prea mari eforturi pe clientii ei. Cand uneia dintre cliente ii cade pe jos un carnet de insemnari pline de amanunte sexuale si senzuale, Cassie are ocazia sa arunce o privire furisa catre o lume complet noua pentru ea, de implinire a sexualitatii femeii… si se lasa introdusa intr-un club neobisnuit format numai din femei, care-i transforma viata. Dedicata pasiunii, experientelor senzuale si placerii, cartea de fata vorbeste despre femei care-si traiesc din plin fanteziile sexuale… Iar pentru Cassie, reprezinta cheia emanciparii ca femeie.
CHELNERITELE SE PRICEP sa citeasca limbajul trupului. La fel si nevestele care au trait sub acelasi acoperis cu betivani furiosi. Iar eu fusesem si una, si alta - nevasta paisprezece ani si chelnerita timp de aproape patru. O parte din treaba mea era sa stiu ce voiau clientii, uneori inainte sa stie chiar si ei. Ma pricepeam sa fac treaba asta si cu barbatu-meu, fostul, adica sa anticipez exact ce voia, inca din clipa in care-l vedeam intrand pe usa. Dar, de cate ori incercam sa-mi aplic si mie aceasta pricepere, sa-mi anticipez propriile nevoi, nu reuseam.
Nu planuisern sa ma fac tocmai chelnerita. Cine-si face asemenea planuri? Slujba de la Cafe Rose mi-am gasit-o dupa ce-a murit fostul meu. In urmatorii patru ani, am trecut de la durere la manie si pe urma la un fel de stare de suspensie amortita - am servit la mese. Am stat dupa oameni, am astep tat sa treaca timpul, sa-mi treaca viata. Ce-i drept, nu pot sa spun ca nu-mi placea slujba in sine. Cand lucrezi intr-un local cum era Cafe Rose pe-atunci, intr-un oras ca New Orleans, ai parte de clientii tai fideli, de preferatii tai si de cativa cu care te pricopsesti pentru ca nu-i vor colegele. Dell nu putea suferi sa-i serveasca pe excentricii locului, pentru ca-i dadeau bac sisuri de mizerie. In schimb, eu ascultam, fara sa vreau, cele mai grozave povesti. Asa c-am facut un schimb: aveam eu grija
8
L. MARIE ADELINE
de excentrici si de muzicieni, daca-i servea ea pe studenti sau pe oricine venea cu copii in brate sau in carucioare.
Perechile erau clientii mei preferati, fara indoiala, si o anumita pereche mai mult decat toate celelalte. Poate ca pare curios daca spun asa ceva, dar, de cate ori ii vedeam intrand, simteam fiori pe sira spinarii. Femeia sa fi avut spre patruzeci de ani si era frumoasa asa cum sunt unele frantuzoaice - pielea neteda, parul scurt si, totusi, cu un aer indiscutabil feminin. Tipul cu care venea intotdeauna, barbatul ei, avea o fata sincera si parul saten tuns perie mica. Era inalt, zvelt si flexibil si, mi se parea mie, putin mai tanar decat ea. Nici unul, nici celalalt nu purtau verighete, asa ca nu puteam sti sigur care era cu adevarat relatia dintre ei - dar era ceva intim, ori care ar fi fost. Aratau intotdeauna de parca s-ar fi intors chiar atunci de la o partida de amor indracit ori se-ndreptau catre ea, dupa un pranz luat in graba.
De fiecare data, dupa ce se asezau pe scaune, urma un ritual: barbatul isi proptea coatele pe masa si-i arata ei amandoua palmele desfacute. Femeia statea putin, dupa care isi punea si ea coatele delicat pe masa, aproape lipite de ale lui, si-si des facea si ea palmele, tinandu-le fata-n fata cu ale lui, la un deget departare unele de altele, de parca o forta misterioasa i-ar fi impiedicat sa si le atinga - dar asta numai o secunda sau doua, pana cand ar fi riscat sa devina caraghiosi sau sa-i vada oricine altcineva in afara de mine. Pe urma, isi intrepatrun deau degetele. El ii saruta ei varf urile fiecarui deget, aliniate de-acum pe dosurile palmelor lui, unul cate unul si intot deauna de la stanga spre dreapta. Ea ii zambea. Tot acest ritual se desfasura destul de repede, prea repede pe gustul meu, dupa care isi desclestau mainile si treceau la studiat meniul. Urmarindu-i cu privirile - sau incercand sa-i urmaresc, fara sa para ca ma holbam -, parca ma cuprindea o dorinta de mult uitata, profunda. Simteam ce simtea si femeia de la masa,
S. E. C. R. E. T.
9
de parca mana lui pe mine m-ar fi mangaiat pe mana, pe incheietura, pe brat.
Viata pe care o traisem nu-mi oferise asemenea placeri. Nu eram obisnuita cu tandretea. Nici cu dorinta intensa. Fostul meu barbat, Scott, stia sa fie bun si generos cand era treaz, dar catre sfarsitul vietii, cand bautura ii pusese deja latul de gat, era oricum, numai asa nu. Dupa moartea lui, am plans pentru toata suferinta de care avusese parte si pentru toata cea pe care o provocase, dar nu i-am simtit lipsa catusi de putin. Ceva mi se atrofiase pe dinauntru, dupa care murise de-a binelea si, cum-necum, au trecut cinci ani fara sa mi-o trag. Cinci ani. De multe ori m-am gandit la tot acest celibat accidental si mi l-am imaginat ca pe un caine batran si costeliv, care n-avea nimic altceva de facut, decat sa se tina dupa mine. Cinci-Ani venea cu mine peste tot, calcand parca pe varfuri, cu limba scoasa si bleaga. Daca probam haine, Cinci-Ani statea culcat si gafaia in cabina de proba, iar in ochii lui se citea bataia de joc fata de incercarea de a ma face sa arat mai draguta intr-o rochie noua. Cinci-Ani se aseza comod, facut covrig la pi cioarele mele, sub orice masa, la orice intalnire fasaita la care ma duceam.
Nici o intalnire la care m-am dus n-a fost inceputul vre unei relatii care sa insemne ceva. La treis' cinci de ani, ajun sesem sa cred ca pentru mine, una, era un"capitol" definitiv incheiat. Sa fiu dorita, sa fiu ravnita, asa cum barbatul de la masa o dorea pe femeia din fata lui - pentru mine era ceva ca dintr-un film strain, intr-o limba de care nici nu auzisem, cu o subtitrare pe care nu reuseam s-o urmaresc, fiindca era din ce in ce mai incetosata.
- A treia intalnire, a susotit seful meu, facandu-ma sa tre sar.
Stateam chiar langa Will, in spatele galantarului cu pati serii, unde el stergea paharele de stropii de apa de la clatire.
10
L. MARIE ADELINE
Observase ca ma uitam la perechea respectiva. Iar eu ii obser vasem lui bratele, asa cum faceam intotdeauna. Purta o ca masa cu model in carouri, cu manecile suflecate pana la coate, asa ca-i vedeam bratele musculoase si parul fin de pe ele, care arata ca decolorat de soare. Cu toate ca nu eram decat prieteni, din cand in cand parca ma infiora cu cat mi se parea de sexy, si asta cu atat mai mult, cu cat el parea sa nu-si dea seama catusi de putin.
- Poate chiar a cincea intalnire, nu erezii, a continuat Will.
Nu atat asteapta femeile pana se baga-n pat cu tipul cu care ies in oras?
- N-am de unde sa stiu.
Will si-a dat ochii albastri peste cap, uitandu-se la mine.
Era satul de cat ma plange am eu ca nu ieseam niciodata la intalniri.
- Astia doi sunt asa din prima zi, i-am spus, uitandu-ma
iar la perechea de la masa. Nu exista decat unul pentru altul. - Sase luni, mai mult nu le dau, a zis Will.
- Cinicule, i-am intors-o eu, scuturand din cap.
De multe ori faceam treaba asta, ne-apucam de speculatii pe marginea relatiei ipotetice dintre doi clienti. Aveam si noi ritualul nostru, ca sa ne treaca timpul mai usor.
- Bine, atunci uita-te la ceilalti doi de colo. Il vezi pe tataie ala care imparte o farfurie de midii cu juna din fata lui?, a zis Will, aratandu-rni discret, numai din barbie, o alta pereche.
Mi -am lungit gatul, incercand sa nu ma holbez prea vizibil.
Era un barbat ceva mai in varsta, cu o femeie mult mai tanara decat el.
- Pun pariu c-a iesit cu fata prietenului cel mai bun, a zis Will, pe un ton si mai soptit. Ea e proaspata absolventa si vrea sa-si faca stagiatura la firma lui de avocatura. Dar, daca tot a implinit douas'unu de ani, poate si el sa-i faca linistit avansuri.
- Pfff! Dar daca nu-i decat fata lui?
S. E. C. R. E. T.
11
Will a ridicat din umeri. Eu mi -am rotit privirile peste sala, care era surprinzator de aglomerata pentru o dupa-masa de marti. l-am facut semn spre o alta pereche, de la o masa din colt, care tocmai isi terminasera pranzul.
- la uite, ii vezi pe-aia doi?
-Mda...
- Cred ca sunt pe punctul de-a se desparti, am zis eu, la
care Will mi-a aruncat o privire de parca m-as fi aventurat prea departe in lumea fanteziilor. Dar am insistat: Aproape ca nu se uita deloc unul la altul, iar el a fost singurul care a comandat si desert. Le-am dus oricum doua lingurite, dar el nu i-a oferit ei nici macar o inghititura. Semn rau.
- Intotdeauna-i semn rau. Orice barbat ar trebui Intot deauna sa-si imparta desertul, a zis el, facandu-mi cu ochiul. N -am avut ce face si am zambit. Auzi, poti sa termini tu de sters paharele? Eu trebuie sa ma duc s-o iau pe Tracina. Cica iar i s-a stricat masina.
Tracina era chelnerita din tura de noapte, cu care Will iesea de mai bine de un an, dupa ce ma invitase pe mine si nu se alesese cu nimic. La inceput, ma simtisem flatata de intere sul pe care mi-l arata, insa nu eram in situatia de a profita de ocazie. Simteam nevoia unui prieten mai mult decat imi do ream sa ies cu seful meu. Plus ca patrunseseram, pana la urma, atat de adanc in zona prieteniei, incat, oricat de mult m -ar fi atras, nu avusesem nici o problema in a mentine lucrurile strict platonice... cu exceptia unui singur caz, cand il gasisem lucrand pana mai tarziu in biroul lui din spate, cu nasturele de sus al camasii descheiat, cu manecile tot asa, suflecate, si trecandu-si degetele prin parul des si sur. Chiar si atunci, insa, m-am scuturat si-am scapat de sentimentul pe care mi-l trezise.
Pe urma, el a inceput sa iasa cu Tracina. L-am si acuzat odata c-o angajase numai ca s-o poata scoate in oras.
Traducator: Mihnea Gafita
Format: 14, 00× 20, 40 cm
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 280
Transport in Bucuresti
-Edituri
-Top 10
-Cărţi noi
-Promoţii
-- 26,40 leiPRP: 30,00 lei
- 26,40 leiPRP: 30,00 lei
- 26,40 leiPRP: 30,00 lei
OPINIA CITITORILOR