Sertarul cu amintiri

Pentru multi poate, teatrul pentru copii e „ruda saraca a artei”, dar nu este adevarat. El are valoarea semintei care, aruncata primavara in pamant, cand are soare si apa, rodeste. Bunaoara, acum cativa ani, mergand pe strada, ma opreste un domn si ma saluta, ridicandu-si palaria. Neamintindu-mi chipul lui, i-am zis: „Ma iertati de intrebare… Unde ne-am cunoscut?” Raspunsul lui a fost coplesitor pentru mine: „Eram in sala!”

Genoveva Preda

Povestindu-si viata, Genoveva Preda vorbeste nu numai despre sine, ci si despre ceilalti, nu pentru a isi pune in valoare propria persoana, ci pe partenerii sai de scena sau pe regizorii cu care a legat stranse si calde prietenii, distribuindu-i – ea insasi de aceasta data – in roluri principale din destinul sau actoricesc pe Amza Pellea, Leopoldina Balanuta, Tatiana Iekel, Marin Moraru, Daniela Anencov, Ion Gheorghe Arcudeanu, Vasile Menzel, la fel ca si pe Ion Cojar, Andrei Bradeanu, Ion Lucian si pe atatia altii.

O vedem astfel pe artista intr-un fel despre care ea insasi, din modestie si delicatete, nu s-a gandit sa ne vorbeasca despre sine: sensibila, altruista, uneori vulnerabila in fata incercarilor vietii, dar puternica si tenace, gasind mereu resursele de a se ridica si de a merge mai departe, traind parca fiecare clipa la intensitate maxima, fara a ezita sa infrunte oprelistile sau sa intinda mana pentru a atinge ceea ce nu este chiar la indemana.

Alina Ionita

OPINIA CITITORILOR