Sfanta Manastire Arnota. Istorie si spiritualitate (Theodora Videscu Monahia)

                                                                                         PREDOSLOVIE
                                                                Manastirea Arnota de la Rastignire la inaltare

Viata crestina a cunoscut diverse etape in dezvoltarea ei, care s-au datorat intensitatii cu care crestinii au marturisit credinta in Mantuitorul Iisus Hristos.

Monahismul este una dintre fortele Bisericii Crestine care au consolidat punerea in practica a adevarului revelat si propovaduit de Sfintii Apostoli. Este cunoscut rolul pe care l-au avut manastirile si monahii de-a lungul veacurilor in Biserica. Desigur ca, fara o familie crestina autentica si fara un monahism cu vocatii, nu vom avea bucuria implinirii invataturii Mantuitorului Hristos. De aceea, aflandu-ne permanent in„Liturghie", calauziti si ocrotiti de Sfantul Duh si de Fiul lui Dumnezeu si ajutati de Sfinti, putem ajunge la tronul Preasfintei Treimi, bucurandu-ne de comuniune sfanta (cf. Ioan 17, 19-26).

Suntem la aproape 150 de ani de la prima mare incercare a monahismului romanesc (1863 - secularizarea averilor manastiresti) si la peste 50 de ani de la indepartarea fortata a monahilor si monahiilor din manastirile Bisericii noastre (Decretul nr. 410/1959).

Consecintele acestor doua evenimente se observa si astazi, chiar daca dupa anii '90 au inceput sa infloreasca pe teritoriul Patriarhiei Romane alte manastiri noi, de monahi si de monahii.

In timpul regimului comunist, la sfarsitul anului 1989, existau in Eparhia Ramnicului (Eparhia cuprindea judetele Valcea, Olt si Arges) 29 de manastiri si schituri (17 monahi si 12 monahii), cu 164 de monahi si 281 de monahii.

Astazi, Arhiepiscopia Ramnicului (numai judetul Valcea) are 32 de manastiri si schituri in care vietuiesc 198 monahi si 305 monahii.

Multe dintre manastirile inchise in timpul lui Alexandru Ioan Cuza au fost redeschise dupa anul 1990. In tot acest timp ele au fost transformate in inchisori, depozite, aziluri, ospicii si, in cel mai fericit caz, in parohii.

Prin Decretul nr. 410/1959, de asemenea au fost inchise multe manastiri si transformate in aziluri, camine pentru bolnavi si copii, incat revenirea lor la starea initiala s-a facut greu si cu multe rugaciuni si insistente.

Nu pentru ca s-ar fi impotrivit persoanele asistate din cladirile manastirilor, ci pentru ca ingrijitorii-asistenti isi facusera o stare materiala de pe urma celor oropsiti, crestini botezati. Personalul deservent s-a impotrivit sa paraseasca incinta asezamintelor monahale, pana spre anul 2005.

Lucrurile acestea s-au petrecut si in istorica Eparhie a Ramnicului (vezi cazurile manastirilor Mamu si Saracinesti), unde Inaltpreasfintitul Parinte Gherasim, calugar de vocatie si iubitor de monahism, s-a ingrijit de viata monahala si restaurarea asezamintelor manastiresti. S-a ingrijit de refacerea lor ca de niste„copii duhovnicesti".

Insa manastirea spre care s-a aplecat cu mai multa atentie a fost Manastirea Arnota.

Manastirea este ctitoria iubitorului de Dumnezeu, Biserica si neam Voievodul Matei Basarab si a Sfantului Martir si Voievod Constantin Brancoveanu.

Candela credintei si cuibul voievozilor ctitori, Manastirea Arnota ajunsese in a doua jumatate a veacului trecut in ruina. Secularizarea averilor manastiresti si regimul comunist si-au pus amprenta distructiva si asupra lacasului sfant de pe inaltimile muntelui Buila.

Vazand starea deplorabila in care se afla, harnicul arhipastor a refacut-o, a restaurat-o si a impodobit-o ca pe o„Mireasa" a lui Hristos. I-a redat stralucirea voievodala si nobletea bisericeasca, incat aripile Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil (hramul bisericii) si fumul de tamaie urca ruga monahiilor ostenitoare spre tronul Preasfintei Treimi.

Arnota este candela de deasupra baldachinului cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (de la Manastirea Bistrita), in care uleiul nu se mai termina prm grija parinteasca a Inaltprea- sfintitului Gherasim si a obstii de maici.

De 20 de ani, monahismul romanesc traieste rastignirea si invierea libertatii asumate intr- o lume tot mai putin credincioasa si ostila vietii crestinesti autentice.

Nadajduim ca paginile acestei monografii vor aduce lumina in calea cautarilor de liniste si inaltime spirituala, descoperind peste timp noi vocatii monahale jertfelnice si iubitoare de Dumnezeu.

Felicitam si binecuvantam autoarele cartii Maica Theodora Videscu si Maica Stareta Ambrozia Rucareanu pentru aceasta incursiune istorica si dimensiune spirituala realizate spre slava lui Dumnezeu, cinstea monahismului romanesc si a noastra cunoastere, precum si pe ostenitoarele din„chivotul" Arnotei.

† Preasfintitul Emilian Lovisteanul,
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului



Nr. de pagini: 215
Anul aparitiei: 2011