Sinagoga tiganilor

In romanul Sinagoga tiganilor, Ben Pastor expune contrastul dintre libertatea de alegere si supunere, anume nucleul cel mai profund al suferintei lui Martin Bora, ofiter al Wehrmachtului, rupt intre loialitatea dureroasa fata de tara sa si dispretul fata de nazism, prins cu oamenii sai in stransoarea iernii sovietice si a Armatei Rosii, la portile Stalingradului, „Orasul de otel”.

August 1942 – martie 1943. Martin von Bora, ofiter al Abwehrului, spirit aristocratic de artist inchis in uniforma Wehrmachtului, om corect, dominat de simtul onoarei, fortat de un juramant de credinta, se afla pe frontul de la Stalingrad. Primeste ordin de la comandantul suprem, generalul Paulus, sa investigheze, in calitate de agent de contrainformatii, disparitia in stepa (accident, omor?) a sotilor romani Nicolae Tincu si Bianca Costin. Evenimentele par sa decurga ciudat din toate punctele de vedere, mai ales intr-un astfel de moment pentru Germania, iar suspiciunile se aduna curand, cand Bora descopera ca cei doi romani nu sunt numai niste cetateni banali, ci oameni de stiinta ce au colaborat cu Enrico Fermi si Ettore Majorana. In haosul infernal al asediului Stalingradului, ancheta se prelungeste luni de zile. Bora gaseste ajutor, si poate apropiere umana, din partea unui maior italian, Amerigo Galvani. Razboiul, interesele private, spionajul aliatilor si dusmanilor par sa se confunde, inecate intr-un teatru al ferocitatii care ii apare lui Martin mai catastrofal si mai revelator pe zi ce trece.

Ben Pastor reuseste cu acuratete sa puna pe hartie starile de spirit ale comandantilor si grimasele lunetistilor din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, traite dintr-un alt punct de vedere, extrem de solitar.

Sinagoga face referire la cultura evreiasca din Europa de Est, ranita ingrozitor de nazism. Dar inseamna si „haos”, „confuzie”. Tiganii reprezinta componenta nomada a unei comunitati. Pana la urma, o armata – asemenea celei care a plecat in Rusia si a fost aproape total distrusa acolo – este un amestec total disciplinat de culturi diferite, un fel de unire a extremelor ordinii si dezordinii.

„Oricat inainta, nu reusea sa scurteze distanta dintre el si sinagoga, care ramanea mereu la doua trei sute de pasi in fata lui, imobila si de neatins. Caramizile rosu aprins, tiglele de diferite culori, ferestrele, cornisele si portalurile trebuiau totusi sa se apropie, dar nu se intampla niciodata.

Cum de stia ca era o sinagoga? Stia pur si simplu.

Chiar si in vis se intreba ce inseamna. Era evident ca mergea inainte zadarnic. Atunci de ce nu renunta sau, cel putin, nu accepta acea zadarnicie? Pentru ca a o accepta ar fi insemnat sa se simta nelinistit, frustrat, dezamagit, iar Bora nu era pregatit sa cedeze acelor sentimente. Asa ca in vis continua sa mearga in stepa imaginara, impotriva unui vant care facea iarba sa se unduiasca precum valurile in furtuna, indiferent la inutilitatea hotararii lui.”

Sinagoga tiganilor a fost publicata in limba engleza, in 2021, fiind ulterior tradusa in limba italiana de Luigi Sanvito.

OPINIA CITITORILOR