Teste pregatitoare pentru Evaluarea Nationala. Limba si Literatura Romana

Aceasta lucrare este conceputa ca un instrument de exersare a competentelor pentru examenul de evaluare nationala, oferind 40 variante de subiecte care acopera continuturile programei si respecta noul model pe care Centrul National de Evaluare si Examinare 1-a propus pentru 2014. Este o lucrare foarte utila mai ales in perioada de recapitulare finala, cand subiectele pot fi rezolvate integral, dar si pentru pregatirea examenului de-a lungul anului scolar pentru subiectul I, pentru punctul B de la subiectul al II-lea si pentru unele cerinte de la punctul A.

Elevii pot rezolva singuri subiectele, confruntandu-si raspunsurile cu solutiile date la sfarsitul lucrarii si apeland la profesor pentru compunerile care presupun creativitate si la care nu este bine sa preia viziunea altcuiva.

Am oferit solutii de rezolvare la itemii obiectivi si semiobiectivi, cu precizarea ca la al doilea tip trebuie sa se accepte orice raspuns logic, fiindca trebuie stimulata creativitatea, exprimarea coerenta si corecta, puterea de argumentare a elevilor, care este bine sa ofere o solutie proprie la temele propuse. Pentru itemii subiectivi nu am dat nicio solutie, fiindca acestia vizeaza fantezia elevilor si originalitatea exprimarii, modelele oferite
de profesor fiind in acest caz daunatoare prin riscul de a fi reproduse prin memorare.

Ar fi ideal ca elevii sa rezolve independent fiecare varianta si apoi lucrarile sa fie corectate de profesor. Ni se pare a fi eficient si lucrul pe grupe mici, de maximum 4-5 elevi, care sa realizeze un poster, asfel incat lucrarea sa fie corectata impreuna cu toata clasa pentru a se evidentia si a se evita greselile tipice prin atentionarea facuta de mai multe ori. Este o modalitate prin care se poate invata si din greseala altora, se poate vizualiza
bine punerea in pagina, se reliefeaza necesitatea scrisului lizibil. in acelasi timp, elevii pot sa-si compare produsele si sa se autoevalueze. Trebuie spus ca, din pacate, cea mai mare parte dintre compunerile propuse nu pot fi lucrate decat la orele de pregatire, pentru ca nu sunt prevazute in programa scolara in calitate de continuturi, pentru clasa a VlII-a, desi apar in programa de examen. Ca atare, orele de redactare in care elevii sa-si exprime un punct de vedere personal referitor la un text nestudiat, sa realizeze naratiuni, descrieri, dialoguri pe teme date sunt insuficiente si trebuie o pregatire speciala prin ore suplimentare. De asemenea, textele nonliterare propuse in programa pentru evaluarea nationala sunt studiate in anii precedenti si, practic, nu pot fi actualizate decat in afara orelor de curs.

Pentru ca se acorda o atentie speciala problemelor de ortografie si de punctuatie, pe care elevii le studiaza doar legate de anumite aspecte gramaticale, am considerat necesar sa realizam o sinteza a acestora. Pentru cei care doresc sa aprofundeze aceste probleme propunem cateva seturi de exercitii care credem ca ii pot ajuta.
Speram ca acest volum sa fie eficient, atat pentru elevi, cat si pentru profesori, si sa diversifice activitatea de invatare.

AUTOARELE


PUNCTUL marcheaza in scris pauza care se face in vorbire intre propozitii sau fraze.

Se foloseste:

1. la sfarsitul unor propozitii sau fraze independente care transmit o informatie;
2. la sfarsitul unor grupuri de cuvinte izolate care echivaleaza cu enunturi
independente;
3. ca semn ortografic, punctul se foloseste in abrevierile cu initiala (S. N. C. F. R).

SEMNUL INTREBARII marcheaza in scris intonatia propozitiilor sau frazelor intero- gative.

Se foloseste:

1. la sfarsitul unor propozitii sau fraze independente care cer o informatie;
2. la sfarsitul unor grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care au caracter interogativ, echivaland cu un enunt;
3. intr-un dialog, in locul unei replici prin care se reda in scris nedumerirea expri- mata prin mimica si prin gesturi.

SEMNUL EXCLAMARII marcheaza in scris intonatia propozitiilor sau frazelor excla-mative sau imperative.

Se foloseste:

1. la sfarsitul unor propozitii sau fraze care exprima o stare afectiva sau un ordin, o rugaminte, un indemn;
2. la sfarsitul unor grupuri de cuvinte care exprima o stare afectiva;
3. dupa un substantiv in cazul vocativ sau dupa un substantiv in vocativ impreuna cu determinantul sau obligatoriu;
4. dupa interjectii sau locutiuni interjectionale (in aceasta situatie nu este considerat semn de punctuatie finala, comunicarea putandu-se continua cu litera mica);
5. intr-un dialog, in locul unei replici, pentru a reda in scris surpriza, admiratia, nedumerirea, exprimate prin mimica si prin gesturi;
6. intr-un dialog, dupa semnul intrebarii, la sfarsitul unei replici sau in locul unei replici pentru a reda caracterul interogativ si exclamativ al enuntului sau pentru a reda nelamurirea si uimirea exprimate prin mimica si prin gesturi.

DOUA PUNCTE anunta vorbirea directa sau o enumerare, o explicatie, o concluzie si exprima o pauza mai mica decat cea marcata de punct

Se foloseste:

1. inaintea replicii dintr-un dialog;
2. inaintea unei enumerari;
3. inaintea unei explicatii sau dupa cuvinte care o anunta: de exemplu, astfel, anume
etc.

LINIA DE DIALOG marcheaza in scris inceputul replicii unei persoane sau a unui personaj care participa la o convorbire.

LINIA DE PAUZA marcheaza in interiorul unui enunt oprirea unitatii sintactice a acestuia.

Se foloseste:

1. pentru a separa apozitia de restul enuntului;
2. pentru a marca predicatul verbal subinteles sau verbul copulativ subinteles dintr-un enunt;
3. pentru a separa cuvintele si constructiile incidente de restul comunicarii.
4. intre doua numerale pentru a arata aproximarea;
5. intre cuvintele care arata limitele unei distante sau ale unui interval de timp.

PUNCTELE DE SUSPENSIE marcheaza in scris o pauza mare in cursul vorbirii.

Se folosesc:

1. la sfarsitul unui enunt intrerupt cand vorbitorul considera ca restul este usor de subinteles sau cand recurge la mimica sau gesturi;
2. in interiorul unui enunt pentru a marca o pauza mare inaintea unei afirmatii surprinzatoare, urmarind marirea efectului asupra receptorului;
3. la inceputul unei replici pentru a indica intarzierea raspunsului;
4. intr-un citat cand marcheaza o lipsa.

CRATIMA (LINIUTA DE UNIRE SAU DE DESPARTIRE) marcheaza in scris rostirea impreuna a doua cuvinte sau despartirea in silabe a unui cuvant. Este semnul ortografic folosit pentru cele mai multe situatii.

Se foloseste:

1. in cuvintele repetate care formeaza o unitate (mac-mac);
2. in cuvintele compuse (talmes-balmes, mai-mult-ca-perfect);
3. pentru a lega formantul final al numerarelor ordinale de acesta (al II-lea);
4. cand marcheaza rostirea impreuna a doua cuvinte, indica, uneori, si caderea unor
sunete din acele cuvinte sau aparitia unor diftongi sau triftongi;
5. serveste la atasarea prefixului ex- cu sensul de fost de un cuvant baza (ex-ministru);
6. reda rostirea in tempo rapid a derivatelor cu prefixele ne- si re- de la cuvinte care
incep cu in- si im- si, neliterar, a compuselor cu prepozitia de de la acelasi fel de
cuvinte (ne-ncetat, ne-mpacat, re-ncalzU re-mparti, de-nmultit, de-mpartit);
7. leaga articolul hotarat sau desinenta de numele sunetelor si literelor sau de cuvinte imprumutate a caror finala are deosebiri la finala intre scrierea si pronuntarea romaneasca (x-ul, x-uri, bleu-ul, dandy-ul, show-uri); cand imprumuturile se termina intr-un sunet sau litera ca in romana se recomanda atasarea fara cratima a articolului sau desinentei (trendul, clickul); atasarea articolului hotarat la substantive compuse prin abreviere (RATB-ul);
8. se foloseste in unele abrevieri (d-ta, P-ta Unirii).

Autori: Mihaela Cirstea, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Nicoleta Kuttesch, Luminita Preda, Ileana Sanda
Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 215