Thocomerius - Negru Voda - Neagu Djuvara

Thocomerius - Negru Voda. Un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii - Djuvara, Neagu. THOCOMERIUS, NEGRU VODA-UN VOIEVOD. Neagu M. Djuvara s-a nascut la Bucuresti in 1916. Este licentiat in Litere la Sorbona (1937), doctor in Drept (Paris, 1940); doctorat de stat la Sorbona, cu o teza de filozofie a istoriei (mai 1972). Intrat prin concurs la Ministerul de Externe in mai 1943, este numit secretar de legatie la Stochkolm de guvernul Sanatescu. Va ramane in Suedia pana in septembrie 1947, cand comunistii preiau si Externele. Hotaraste sa ramana in Franta, militand pana in 1961 in diverse organizatii ale exilului romanesc. In 1961, pleaca in Republica Niger, unde va detine, timp de douazeci si trei de ani, functia de consilier diplomatic si juridic al Ministerului francez al Afacerilor Straine si, concomitent, profesor de drept international si de istorie economica, la Universitatea din Niamey. Din 1984, secretar general al Casei Romanesti de la Paris. In decembrie 1989, se intoarce in tara. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti si membru de onoare al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iasi.„De doua veacuri, istoriografia noastra e obsedata de ‘continuitate’, deci de permanenta, de imobilitate; e o viziune stramta si statica. Or, ceea ce a dat nastere Europei noi, cea de dupa Imperiul Roman, a fost Istoria in miscare, au fost valurile succesive care, pornite din adancul Asiei, i-au impins rand pe rand pe huni, care au pus in miscare popoarele germanice, acestea, la randul lor, i-au impins pe slavi, iar in urma au venit celelalte mari valuri turanice, avarii, bulgarii, maghiarii, pecenegii, uzii, cumanii... Voievodatele romanesti sunt rezultatul indirect al ultimului val, cel cuman, lovit si alungat, la randul lui, de valul mongol din 1241. Cand incercam sa intelegem geneza tuturor noilor state din Europa medievala - tocmai din acest punct de vedere, al barbarilor migratori, trebuie sa privim, nu din perspectiva vechilor populatii sedentare!“ (Neagu Djuvara)