Timpul trairii. Timpul marturisirii (Jurnalul parizian) - Simion Eugen

Editia de acum (a VI-a in limba romana si, daca socotim si traducerea maghiara– 1983– a saptea) nu cuprinde fragmente noi in raport cu cele precedente; aduce doar mici modificari de scenariu justificate in nota asupra editiei. Inainte de a o trimite la tipar, o rasfoiesc si incerc sa-i inteleg pe cititorii mei care mi-au dat–si imi dau inca dupa 36 de ani de cand am publicat prima editie, semne de simpatie pentru aceasta carte confesiva. Mai lunile trecute, cu ocazia unei aniversari, am primit noi dovezi din partea unor lectori care, la data tiparirii acestui jurnal, nu se nascusera inca. As putea spune, in aceasta situatie, ca este vorba de cea mai norocoasa dintre cartile mele. Mi-ar fi placut ca tot atat de norocoase sa fie si cartile mele de critica literara propriu-zise, dar nu am ce face, nu protestez, gustul cititorului trebuie respectat in orice conditii. Ce inteleg este ca formula confesiunii intime este preferata de cititorul postmodern si ca„romanescul ideilor” din interiorul confesiunii gaseste o cale mai directa spre spiritul lui. Un bun jurnal intim aspira sa fie un roman indirect in care eroul, asa cum se stie, se confunda cu naratorul si cu autorul de pe coperta. Jurnalul ce urmeaza va propune un personaj (un tanar intelectual din Estul European) care intra in Paris, la inceputul anilor’70 din secolul trecut, plin de complexe si ambitii. As putea completa: ca un erou balzacian... Nu zic, pentru ca ambitia eroului meu nu este sa cucereasca Parisul, ci sa-l inteleaga si sa se adapteze atmosferei lui pentru o vreme. Cand scriu aceste randuri, imi dau seama ca a fost mai usor decat imi puteam inchipui in 1970...

Din cuprins:

Argument (7)
Prefata: In cautarea omului din carte (15)
Nota asupra editiei (31)
Parisul intr- o toamna tarzie si friguroasa sau moartea unui mit(35); Parisul nu- i un oras, e un univers (38); dificultatile adaptarii(41); este jurnalul discreditat ca literatura? (48); un doctor inconjunctii (49); o scrisoare afectuoasa de la Nichita Stanescu (50);viata si morbul intelectual in banlieue nord-est (51); celebrul J. P., un scriitor spiritualist si un aventurier de clasa (54); grupul Tel Quelsi practica terorista a lui Sollers (57); urmele revolutiei studentestidin‘68; evolutii suprinzatoare; noua filosofie si pesimismuleliberator (60); les problèmes du savoir et de la liberté insocietatile represive (66); iritat ca jurnalul intim fuge de mine (67);societatea noua si puterea opresiva; o confruntare care angajeazasi... erosul (68); o seara in salonul doamnei J. M. (72); este spiritulfrancez congestionat de cultura? (75); jurnalul meu nu respectacalendarul (77); Proust si noua critica (77); despre metafizicaRasaritului (82); francezii nu citesc; in timpul acesta, numarulcartilor creste (85); abolirea poeziei ca ornament al spiritului (88);un suprarealist roman la Paris (89) ; o vizita la Colomba Voronca(90); un telefon bizar de la Marin Preda (93); Miron RaduParaschivescu si marea lui iubire spirituala (94); sinuciderea caproblema filosofica (96); o calatorie obligatorie, o calatorieritualica (98); cine este destinatarul jurnalului meu? (100); un cupluciudat pe Bd. Saint-Germain (101); situationismul si intransigentatinerei C. B. (102); dificultatea de a ma situa intr- o lume plina de609fantasme (104); cum am devenit cronicarul unei idile (106); ce nutrebuie sa inregistreze un jurnal (108); pe Rue Mouffetard (109);Sartre vrea sa se desparta de literatura (113); cine se confeseazaminte? Valéry, adversarul religiei personalitatii (114); buchinistiide pe malul Senei (116); Nietzsche si cele trei atuuri in istorie alefrancezilor (117); din nou despre tema jurnalului (117); ridicareazmeului la marginea Parisului (118); poezia secreta, invaluitoarea orasului (120); critica si instrainarea de sine (121); mizeriilecriticii biografice (123); Dali si metroul (126); un avangardist laAcademia Franceza (129); Eugène Ionesco si utopia unei existentein afara istoriei (133); Eugène Ionesco si complexul paternitatii(136); mitul radios al copilariei;„orice revolta a tinerilor estenelegitima”– scrie un mare creator care n- a facut toata viata decatsa se revolte (138); o vizita pe Bd. Montparnasse, 96 (139); un mitcontemporan; Madame Soleil (140); un cerchist, Ovidiu Cotrus, cu care pot sa comunic (142); un carbonar, un anarhist cu studiisuperioare– D. Tepeneag (143); morala sociala si morala intimain societatea phalusocratiei (145); alt mit francez: le café (150);prezenta Sorbonei si religia omului unidimensional (151); mai‘68si la morosité française (153);„sois bref, Sartre” (155); les enragéssi dreptul la nesupunere; Dumnezeule, te banuiesc ca esti unintelectual de stanga; professeurs, vousêtes vieux; studentiiparizieni urmeaza un Danton neamt; trebuie reinventata viata, imaginatia preia puterea, epoca spectacolului poate, in fine, incepe(156); supravietuitorii se plictisesc (160); cultura si contracultura(163); pastisa ca forma de critica morala (169); unseminar de critica tematista intr- un decor neobisnuit (171); ce stiusi ce nu stiu despre fericire (173); o suta de ani de invatamantromanesc la Paris (174); un tanar londonez care invata, la Paris, romana si tibetana (177); pot fi acceptate femeile in Academie?(181); Macbett si automatismele puterii (182); vacantaromaneasca; caldura mare si schimbare de stil ideologic (185);cetatea universitara si istoria unei palarioare contestatare (186);Donna Angela si obstinatia virtutii (189); despre cinétisme sivalorile transformabile (190); o barfa subtire si reconfortanta cuOv. S. Crohmalniceanu (192); incomodul Al. Piru (193); ce seintampla daca Doamna Françoise Giroud minte? (194); un610spectacol de avangarda intr- un Café- théatre de pe Rue Vaugirard;chiar si avangarda imbatraneste (199); Brasillach, Celine, Drieula Rochelle si tema demisiei morale (200); jurnalul intim poate saastepte mult si bine (200); seminarul lui Roland Barthes (202); lahaute solitude (207); despre moralistii romani (207);„un geniu”in sculptura (209); sa aruncam cartile si sa iesim pe strada (213);Domnul Facaleata, eternul student (214); Raymond Aron sauistoria vazuta de la catedra (215); Claudel despre toleranta (218);gastronomia franceza: clasicii si modernistii ei (219); literaturagastronomica (221); un picnic special si la déesse H. (227); cat decurajos sunt in confesiunea mea? (228); un intelectual romanagesiv si gusturile lui particulare (229); Ben contesta Arta (232);cum se simt romanii la Paris; despre dublul complex alintelectualului (233); cum se descurca un banatean talentat– SorinTitel– in Paris (234); cu Adrian Paunescu lucrurile merg mai greu(236); Marin Sorescu se intoarce din America postindustriala cumanuscrisul La Lilieci in valiza (238); poetul ca„magician alinsecuritatii” (240); Cioran si miracolele raului (244); poetulmodern trebuie sa ingroape arborele binelui si al raului si sareinventeze lirismul (248); teatrul nonverbal (249); mefienta luiZaharia Stancu (253); Cioran si aforismele crepuscului (257);Marin Preda ajunge, in fine, la Paris; spiritul lui Moromete fatain fata cu trufia goticului (259); aventura scriiturii? (262);dificultatea de a alege o palarie (265); Ultimul tango la Paris (269);ce fel de personaj este cel care se confeseaza in acest jurnal? (270);descoperirea picturii: Brauner, Delvaux, Magritte (280); ointelectuala care nu- i nici femeie-peisaj, nici femeie-papusa; odiscutie despre imposibilul, detestatul Jean-Paul Sartre (285); ocalatorie clandestina la Gand si revelatia unui mic infern conjugal(289); Balzac-ul lui Rodin (291); am viciul discretiei, sunt unfanatic al pudorii (293); sunt, oare, un spirit religios? Ajuta, Doamne, ezitarilor mele (294); limba de lemn se vorbeste si insocietatea de consum (296); un huron intr- un salon parizian la 1973(296); Rimbaud si„dereglarea simturilor” (298); cine se teme deJean-Paul Sartre? (298); sunetul Parisului (301); o femeie carepune o buna ordine in lucruri; o intelectuala care reuseste sa nudevina o snobineta culturala (301); revin la ora romaneasca;611regasesc farmecul indiscret al vietii noastre literare; jurnalul intimsomeaza (302); intoarcerea la Paris; migrez spre„locurilefierbinti” ale orasului (303); un breton nationalist si o bunicafreudiana (306); vreau sa eliberez vocea mea (308); MadameDominique, aparatoare a spiritului francez (310); o plimbare cuEugen Jebeleanu prin Parisul deocheat (313); ce relatie este intretimpul trairii si timpul scriiturii? (315); Françoise Sagan despresinguratate, sexualitate, purificarea lumii (316); cele trei sau patruintrebari ce pot fi puse azi unui autor (321); discursul femeiisituationiste, nu se poate trai decat cu o bomba in mana; revolutiain spirit? un moft, profesore, sexualitate si represiune (322); scandalla Biserica romana din Cartierul Latin (324); de ce nu detestcopilaria si institutia paternitatii (326); apararea lui Cain (328);Bouchardon,„sculptor al Regelui” (328); otravurile lui Sainte-Beuve si justificarea jurnalului intim (330); cu Lanza del Vastodespre intoarcerea la sursa (330); micile surori ale lui Cristos (338);elegiacul Sainte-Beuve (339); ce-i mai greu de suportat: angoasasau plictiseala? (341); o plimbare prin cartier (341); sunt foarteocupat: citesc Parisul (345); Melle Germaine (347); imaginatiagastronomica si intalnirea cu Oceanul (350); despre sentimentulinutilitatii (352); Roma lui Fellini (352); singuratatea populata(356); nenorocul de a te naste? (357); o convorbire cu NicolaeBreban (359); lumina de la cinci d. a. (361); ce vede unicornul?(366); Bérenger si dublul sau (366); au Lapin agile (369); suntrevoltat, deci exist (372); tradarile marilor creatori; cazul BenjaminConstant, cazul Alfred de Vigny; catolicul François Mauriacrecomanda clementa; poate fi toleranta o metoda morala? (373);un student care cultiva broaste testoase in inima Cartierului Latin(375); poezia ca dificultate (378); filosoful G. (382); daca Don Juanar fi femeie (384); intr- un cerc de intelectuali asiatici (386); cuMircea Eliade despre renasterea literaturii prin redescoperireamiturilor (388); mai este azi rational sa judecam rational? (401);confesiunea Nadejdei Mandelstam; este frica un sentimentprofund european? (404); si- a pierdut Occidentul valorile morale?(405); de ce scriu? (406); cum am devenit un drogat (408);insemnari despre bolile jurnalului intim (410, 413); cu Yves Bergerdespre romanul contemporan (415); istoria unei antologii ratate;612Domnul Camille Bourniquel nu iubeste noul roman si are oexcelenta parere despre sine; orgoliul inflamat nu are nicinationalitate, nici religie (420); azi implinesc 40 de ani (426); sapteargumente pentru a tine un jurnal intim (429); dialectica ori-ori, trebuie totdeauna sa alegi (432); paradoxurile„intimismului”(437); un temps pour vivre, un temps pour témoigner de vivre (438)
Parisul, o sarbatoare continua? (439)
Trei dialoguri despre critica moderna: I. Jean-Pierre Richard(448); II. Jean Rousset (458); III. Georges Poulet (467)Spiritul francez, I (485)
Spiritul francez, II (511)
Parisul in decembrie (531)
Moartea lui Cioran (538)
„À quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?”. Parisul lui Cioran(546)
Dosar de receptare critica (555)



Anul aparitiei: 2013
Format: 14. 7X20. 5
Nr. pagini: 614