Ultimul port

La Port-Sudan, pe ţărmul mării Roşii, unde îndeplineşte vagi activităţi de căpitan de port, naratorul află de sinuciderea unui prieten din tinereţe, A.
Împreună, cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, în Parisul anilor 1968, ei visaseră la o lume totodată mai dreaptă, mai aventuroasă şi mai poetică. După ce au secat marile speranţe, unul A., devine scriitor, în vreme ce celălalt alege exilul maritim şi african: două feluri, poate, de a refuza lumea aşa cum e ea.
Naratorul se decide să se întoarcă în Franţa pentru a căuta cele câteva urme pe care la va fi lăsat prietenul lui dispărut despre care presimte că este o altă ipostază a sa. El reconstituie cauza decăderii şi pierderii acestuia: sfârşitul unei iubiri cu o foarte tânără femeie. Dincolo de asta, înţelege că în această legătură, după ce s-au fascinat reciproc, au sfărşit prin a se înfrunta şi distruge două imaginaruri, provenite din două epoci diferite. Puţin câte puţin, în faţa infernului explicit şi brutal din Port-Sudan, prinde contur imaginea unui alt infern, modern, publicitar, confortabil şi abrutizant, ce are drept unul dintre locuri Parisul.
Olivier Rolin s-a născut în 1947, la Boulogne-Billancourt, lângă Paris. După ce a absolvit Şcoala Normală Superioară, a scris romane (Fenomenul viitor, 1983; Barul valurilor negre, 1987; Născocirea lumii, 1993; Meroe, 1998; Tigru de hârtie, 2002. Premiul France Culture 2003), note de călătorie, povestiri, şi a practicat cu moderaţie meseriile de ziarist şi editor.
Pentru Ultimul port a primit Premiul Femina în 1994.

Titlul original: Port-Soudan
Publicată de: Editions du Seuil, Paris, 1994
Limba originală: franceză
Traducere şi note: Vasile Zincenco

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review