Upanisadele

Upanisadele de Swami Prabhavananda. Cele mai vechi scripturi ale Indiei si cele mai importante sunt Vedele. Toti hindusii ortodocsi recunosc in ele originea credintei lor si autoritatea scrisa cea mai inalta.

Vedele sunt patru la numar: Rik, Sama, Yajur si Athar-va. Fiecare dintre acestea este impartita in doua parti: Practica si Cunoasterea. Prima este alcatuita in principal din imnuri, instructiuni referitoare la rituri si ceremonii si reguli de conduita. Cea de a doua se ocupa de cunoasterea lui Dumnezeu, aspectul superior al adevarului religios si poarta numele de Upanisade.

Intelesul literal al upanisadei,"a sta alaturi cu devotament", aduce in mod pitoresc in minte imaginea unui discipol serios care invata de la maestrul sau. Cuvantul mai inseamna si"invatatura secreta" - secreta, desigur, intrucat o invatatura se acorda numai acelora care sunt pregatiti spiritual sa o primeasca si sa profite de pe urma ei. O alta interpretare este initiata de marele comentator din secolul al VH-lea, Shankara: cunoasterea lui Dumnezeu - cunoasterea lui Brahman,"cunoasterea care distruge legaturile ignorantei si conduce catre supremul scop al eliberarii".

Din cele o suta opt Upanisade existente, saisprezece au fost recunoscute de Shankara ca fiind autentice si demne de incredere. La zece dintre acestea el a scris comentarii elaborate, care includeau citate din celelalte sase; si acestea zece au ajuns sa fie considerate drept Upanisadele principale. Numele lor sunt urmatoarele: Isha, Kena, Katha, Prasna, Mundaka, Mandukya. Taittiriya, Aitareya, Chandogya, Brihadaranyaka. Ele constituie impreuna, si probabil ca vor constitui mereu, obiectul primordial de atentie al tuturor celor interesati de religia hindusa. Una din caracteristicile Upanisadelor o constituie omogenitatea lor. Pot fi gasite in ele conceptii aparent diferite, dar acestea se afla in fiecare dintre ele si nu distribuite, una intr-o Upanisada, alta in alta Upanisada. Este adevarat ca o Upanisada poate sublinia anumite idei sau o anumita viziune intr-o masura mai mare decat celelalte sau poate fi specializata pe un anumit subiect, dar astfel de deosebiri par adeseori intamplatoare si nu sunt niciodata importante. Delimitarile dintre Upanisade ar putea ca atare sa fie complet eliminate, in scopuri practice, si toate cele o suta opt sa fie reduse la una singura.

O alta caracteristica, mai importanta, decurge din faptul ca Upanisadele sunt rodul muncii sfintilor si vizionarilor. Autorii s-au preocupat sa redea inspiratii care le veneau in gandire sau prin viziuni si nu sa faca aceste inspiratii coerente in mod superficial. Ei nu erau fauritori de sisteme, ci consemnau o experienta. Trebuie sa fim pregatiti, ca atare, la o inconsecventa aparenta, la neglijarea unei conceptii printr-o temporara absorbtie in alta. Nu trebuie sa ne asteptam sa gasim in vreun loc intregul adevar adunat laolalta o data pentru totdeauna in formulari usoare, triumfatoare si constiente.

O alta caracteristica a Upanisadelor o reprezinta forma lor. Niciodata nu au fost ideile expuse (asa ar putea spune un comentator) cu o mai mica consideratie pentru accesibilitate. Nu exista nicaieri un inceput logic si nicaieri un sfarsit logic. Ba mai mult, atentia nu se concentreaza asupra partilor recunoscute cu claritate ca fiind parti, ci asupra intregului - asupra unor afirmatii scurte, comprehensive si neanalizate, sau asupra unor elemente speciale de comple-tare, atunci cand sunt luate impreuna, formand o conceptie momentana.

In studiul Vedelor, conform unei lungi traditii, si chiar conform Vedelor insesi, este nevoie de un maestru sau guru:"Abordeaza un invatator" citim noi in Rik,"cu umilinta si cu dorinta de a sluji"; iar in Upanisade;"Nu le este dat multora sa auda despre ACESTA" - insemnand Dumnezeu -"care salasluieste in eternitate. Desi aud despre el, multi nu-l inteleg. Minunat este acela care vorbeste despre el. Inteligent este acela care afla despre el. Binecuvantat este acela care, invatat de un guru, este capabil sa il inteleaga"..

Functia unui invatator bun, dupa cum o concepe hinduismul, este dubla. El, desigur, explica scripturile, in spirit si in litera; dar, ceea ce este mai important, el invata prin intermediul vietii lui - prin actiunile sale zilnice, prin cuvintele sale cele mai intamplatoare, uneori chiar si prin tacerea sa. Numai sa te afli in apropierea lui, numai sa-l slujesti si sa i te supui cu umilinta si veneratie, inseamna sa iti accelerezi evolutia spirituala; iar scopul studiului scripturilor nu este doar - sau in primul rand - de a informa intelectul, ci de a purifica si a imbogati sufletul.




Numar pagini: 162
Anul aparitiei: 2007