Viitorul Pamantului

Rudolf Steiner a descris cum traia Francisc de Assisi „simtind impreuna cu devenirea naturii de pe Pamant”, si a spus intr-o conferinta din 6 iunie 1912 de la Oslo: „Ceea ce este la el atat de grandios si se configureaza cu atata putere, este confluenta cu spiritul naturii. Numai ca nu este ceva dintr-un spirit panteist, care are intotdeauna un sentiment subtil de afectare; nu este asa ca el se afla cu capul in nori, cufundat intr-un spirit general al naturii, ci este vorba despre sentimentele sale concrete, copilaresti, ca fata de niste frati si surori, care strabat sufletul atunci cand se afla fata in fata cu entitatile naturii.” Monografia lui Peter Selg traseaza in mijlocul unei situatii de criza mondiala, epocala, in privinta ecologica si medicala, sociala si economica, o linie spirituala care duce de la franciscani si Comunitatea rosicrucienilor, la Miscarea antroposofica din secolul XX. El schiteaza directia de lucru a unei forte a crestinismului esoteric, orientata terapeutic, care este indatorata conceptului creatiei de „altruism cunoscator” si care inseamna un contraproiect decisiv fata de exploatarea materialista excesiva a Pamantului si distrugerea acestuia. Cu aceasta, el exprima totodata punctul de greutate central al activitatii Scolii Superioare Libere pentru Stiinta Spirituala: ocrotirea si favorizarea vietii pe Pamant.

„Pandemia necesita stabilirea de noi sensuri si valori sociale pentru a depasi dificultatile prezentului. Dintre acestea face parte o transformare radicala a raportului nostru cu lumea inconjuratoare: stilul nostru de viata, defrisarea padurilor, raportul nostru cu lumea animala distrug sfera de viata a Pamantului.”

Matthias Girke / Georg Soldner, Sectiunea Medicala de la Goetheanum