Vin ramele (nuvele)

Editie revizuita, cu un cuvant-inainte al autorului

Prefata de Magdalena Popescu Bedrosian. Postfata de Lauren­tiu Ulici

Carte aparuta sub egida Asociatiei ?coala Ardeleana de Editare si Promovare a Cartii

Pe coperta: Nicolae Maniu, Miscarea materiei (1985)

Ca de actuala, e actuala rau, desi actiunea se petrece intre 1945 si 1965, pe vremea comunismului sovietic si rudimentar. Se pare ca ramele vin la noi ori de cate ori ceva merge prost. (MIHAI TATULICI)

* * *

Primul personaj principal al volumului de nuvele, intitulat cu obstinatie Vin ramele, este insusi sistemul. Sistemul vazut, conspectat si trait la nivelul articulatiilor celor mai fi ne si mai ascunse, in increngatura de capilare minuscule, periferice chiar, care alcatuiesc visceralitatea joasa, bazala. In jungla aceea trebuia si putea fi prins omul de rand, omul comun. Locurile actiunii nu sunt spectaculoase, dimpotriva; sistemul exista si pretindea oriunde complicitati oneroase, respectarea protocolului, facerea de concesii si compromisuri, pentru a-l obliga pe omul comun la intrarea in randuri. (MAGDALENA POPESCU BEDROSIAN)

* * *

Virusul prozei s-a aratat mai tare decat… Decat ce? Decat cel al gazetariei? Nici vorba, pentru ca in vremea din urma, Mihai Tatulici e unul din cei mai „audiati” oameni ai Televiziunii. Decat propria lui neincredere in propriu-i scris literar? Nici asta, pentru ca, de fapt, el n-a incetat niciodata sa scrie proza, a incetat doar sa publice, si nu din propria vointa (a se citi prefata la aceasta carte). Decat virusul, atat cel autohton, al lui lasa-ma sa te las, al lui fi e ce-o fi etc.? Asta da, asta poate sa fi e adevarat, mai ales ca autorul acestor povestiri e un bucovinean hatru peste care s-a asezat temeinic un Mitica sudic (nimic peiorativ in asta!), chemator la contemplatie prin comentariu, iar nu la infaptuire. ?i poate ca infrangerea de acum a prozatorului in fata criticului de odinioara este, ea insasi, transformabila in victorie. Daca e sau nu asa, va decide cititorul. (LAUREN?IU ULICI)

* * *

Dupa 40 de ani

Am scris aceste nuvele in zece ani, intre 1971 si 1981. Vreo patru ani au stat la Editura Cartea Romaneasca, dar nu s-au putut publica. In 1993 mi le-a tiparit Max Banus, in 100.000 de exemplare. S-au vandut toate pentru ca eram autorul emisiunii Veniti cu noi pe programul doi.
Nuvelele recompun copilaria mea in Bucovina, primii ani ca ziarist de presa scrisa si apoi ca realizator de emisiuni la televiziune.
Eram tanar si credeam ca lumea e a mea. Intre timp, lumea mea e la apus, si o alta se naste. Locul imaginarii si al fanteziei a fost luat de tehnologie, oamenii citesc tot mai putin pentru ca alte indeletniciri le ocupa mai tot timpul.
Recitind ce am scris de la 30 la 40 de ani, am senzatia ca lumea mea de atunci e mult mai frumoasa. Cu siguranta, ma insel. Dar va propun, prin aceasta reeditare, sa incercati si voi. Nu de alta, dar nu exista viitor care sa nu fie influentat de trecut.
                              MIHAI TATULICI
                              3 iulie 2021, la 73 de ani

* * *

— Vin ramele!
Ca la o comanda, am iesit cu totii pe culoar. ?i am incremenit. Prin usile deschise ale claselor, pe toata suprafata mozaicului, zeci, sute de rame, mai mici, mai rosii, mai lungi si mai groase, negre, se tarau incet spre cancelaria noastra. Scarba ne-a paralizat orice initiativa, si, pana am gasit femeia de serviciu, care dormea sub scara de la etajul I, pana am facut rost de maturi, ramele – marea majoritate – au apucat sa intre in cancelarie. Nu stiu ce le-a atras: mirosul de cafea, fumul de tigara, racoarea din aceasta parte a cladirii, nu stiu. Nici macar nu-mi trece prin cap alta explicatie decat atractia lor magnetica pentru cadrele didactice, atractie care, iata, se confirma. Chiar daca o sa spuneti ca sunt nebun, eu raman la aceasta judecata.
N-a mai intrebat nimeni cum au aparut ramele pe lista de pe tabla. La 12 a venit camionul si a incarcat tot ce trebuia incarcat. ?coala noastra a iesit prima pe sector la aceasta actiune. Felicitarile primarului au venit prea tarziu pentru Eusebio: contrar oricarui diagnostic, a murit in spital, exact la ora la care ramele navaleau in cancelaria noastra. Eu sunt acum director educativ. ?i din ziua aceea, ori de cate ori intru in cancelarie, aud strigatul elevului de serviciu, un pusti dintr-a VIII-a:
— Vin ramele! (MIHAI TATULICI)

* * *

MIHAI TATULICI s?a nascut in 3 iulie 1948, in Fratautii Vechi, judetul Suceava. Absolvent al Facultatii de Filologie a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi (1971). A debutat in presa ca elev, in 1966, in ziarul Zori noi din Suceava. In studentie este redactor si redactor?sef al revistei Alma mater a Universitatii iesene. Dupa absolvire este redactor la Viata studenteasca. In anii ’80 este redactor la TVR, unde, in primii ani de dupa 1989, devine o celebritate a micului ecran ca realizator al emisiunii Veniti cu noi pe programul doi. A pus bazele postului Tele 7 abc, de unde se retrage pentru a se muta la Pro TV. In 1996 fondeaza Clubul Roman de Presa. In anii ’80 a colaborat ca scenarist cu Studioul de film documentar „Alexandru Sahia”. Este coscenarist, alaturi de Aristide Butunoiu, al lungmetrajului de fictiune Salutari de la Agigea (1984, r. Cornel Diaconu). Intre 1990 si 1992 a realizat, impreuna cu Virgil Tatomir, serialul de televiziune Revolutia romana in direct (20 de episoade).
Cele mai cunoscute emisiuni de televiziune ale autorului: Chestiunea zilei; Desteapta-te, romane; Audienta nationala; Operatiunea Pro-NATO; Zece pentru Romania.
A publicat: Ceata si obisnuinta, roman, 1971; Salvatorul, roman, 1979; Ceainicul de argint, nuvele, 1980; Revolutia romana in direct, carte-document, 1990; Vin rimele, nuvele, 1993; Nemuritorii. Interviuri filmate si nedifuzate, 2000; Cadrele, roman, 2003; Romani simpatici, nuvele, 2003; Zece pentru Romania, carte-document, 2005, 2006; Am miscat oameni, carte-document, 2009; Singur intre doua veacuri, memorii (vol. I), 2014; Placerea de a trai si de a gati. 33 de retete incercate pentru prieteni, 2014; Distrugatorul „Speranta” sau povestea unui marinar destept si cu noroc, roman, vol. I, 2014; Distrugatorul „Speranta” sau povestea unui marinar ajuns presedinte, roman, vol. II, 2016; Tezaurul gastronomiei romanesti. Borsuri si ciorbe, 2016; editie revazuta, 3 volume, 2017; Am un interes personal: Romania, analiza sociala, 2017; Istoria gastronomiei romanesti, 2019.